Ultima oră

Handbaliştii lugojeni se băteau cu campionii mondiali

MondialIosif Brendian a jucat handbal la ”Timișul” timp de 25 de ani. A fost pivot și extremă dreap­tă.

Toată cariera și-a pe­trecut-o la echipa lu­go­jea­nă, cu excepția a doi ani, în care a fost echipier al U­ni­ver­sității Craiova, pe timpul ar­matei (18 luni, pe acea vre­me).

El povestește cele mai mari performanțe din istoria handbalului lugojean, din perspectiva celui care le-a trăit pe teren: 1965, după ca­li­ficări dramatice la Mediaş, intrarea în Divizia A, seria a II-a cu antrenorul Nicolae (Ni­kolaus) Fritz și 1968 – acce­derea în Divizia Națio­na­lă.

Promovarea din 1968 – 50 de ani de la intrarea pe prima scenă naţională

Motivarea pentru intrarea în prima divizie a fost una cel pu­țin interesantă.

”Deja a­veam experienţă de doi ani, ju­casem două campionate consecutive în seria a doua a Diviziei A, 1965-66 şi 1966-67. În timpul returului de campionat, în 1967, am primit o circulară de la fe­de­ra­ţie prin care s-a anunţat că echipa câştigătoare a seriei a doua a Campionatului Diviziei A şi care va promova în Divizia Naţională va primi ca bonus sau ca premiu o par­ticipare la un turneu naţio­nal organizat în Ungaria, la Gyor, alături de echipe din Po­lonia, Cehoslovacia, echipa de club Gyor şi naţionala de tineret a Ungariei. Asta ne-a motivat”, spune Brendian.

În seria Lugojului erau Mi­nerul Baia Mare, Voinţa Sibiu, CSM Reşiţa, Ştiinţa Lo­vrin, care de fapt era echi­pa secundă a lui Poli Ti­mi­şoa­­ra, Gloria Arad, Universi­tatea Timişoara, Ştiinţa Pe­tro­şani (care aveau un Institut de Mine, dar şi unul de E­du­caţie Fizică şi Sport), Metalul Hu­nedoara, Metalul Copşa Mică şi CSM Oradea.

Cele mai tari meciuri au fost cu Lovrin, echipa secun­dă a lui Poli Timişoara, Copşa Mică şi CSM Reşiţa. Erau echipe cu stagii îndelungate în Divizia A – liga secundă a ţării. Ulterior, Divizia Na­ţio­nală a devenit Divizia A, iar vechea Divizie A a devenit Di­vizia B.

”Meciul decisiv pentru in­trarea pe prima scenă hand­ba­listică a ţării l-am jucat în 1968 la Lugoj cu Universitatea Timişoara, foarte mo­ti­va­tă, care se bătea să nu re­trogradeze. Am câştigat 24-22, iar eu am jucat pivot şi ex­tremă dreapta”, reme­mo­rea­ză Brendian.

Sparring partneri de lux: Tunisia, Japonia, Coreea de Nord, Ghana

Trebuie spus că Lugojul avea o echipă redutabilă de handbal şi înainte de promovarea în elita handbalului românesc.

“Aveam avantajul că mari echipe, care mergeau la Ti­mi­şoara, făceau un popas la Lugoj, înainte sau după me­ciu­rile lor. Aşa am jucat în 1966 cu echipa naţională a Tunisiei, antrenată pe atunci de lugojeanul Constantin (Tică) Popa, meci câştigat de handbaliştii de la Timişul. Handbaliştii lugojeni au mai jucat şi cu alte echipe naţio­nale: selecţionata Coreei de Nord, a Japoniei şi selecţio­na­tele statului african Ghana, care a venit cu ambele na­ţio­nale – masculin şi feminin. La meciul cu japonezii, am avut probleme cu traducerea. Traducătorul nostru se chi­nuia să traducă direct din ja­po­neză, iar al lor vorbea o en­gleză stricată. Problema comunicării am preluat-o noi, sportivii, prin semne şi aşa oaspeţii au fost serviţi cu porţii mari suplimentare de salată, care le-a plăcut foarte mult”, rememorează Brendian.

Dar “Timişul” avea la activ şi meciuri cu echipe de club de mare valoare, precum Hamburger SV, campioana Germaniei Federale sau Ani­la­na Lodz, campioana Polo­niei. Timişul avea fraternitate cu Consilul judeţean de acolo şi colabora şi pe plan sportiv.

Astfel de amicale erau a­de­vă­rate evenimente la Lugoj. La Baza Timişul de la Ştrand se adunau 5-600 de spectatori, indiferent de ziua defăşurării. Lugojeni erau adevăraţi sus­ţi­nători ai handbalului.

Duminica la ora 10 erau la handbal, după care se încolonau şi mergeau la fotbal, de la 11.

În intervalul etapei, echi­pe­le care mergeau la Ti­mi­şoa­ra treceau şi pe la Lugoj. Aceste meciuri s-au dovedit a fi foarte utile în perspectiva calificării în divizia A. La acel moment, aveam deja me­ciuri amicale cu Dinamo Ba­cău, Dinamo Bucureşti, Rafinăria Teleajen, Dinamo Brașov sau Universitatea Cluj.

Programele de meci le făcea Adalbert Kristoff de la tipografia lugojeană, Progra­mele conţineau prezentarea şi palmaresul echipelor vizitatoare, iar când veneau Steaua sau Dinamo, erau mai voluminose.

O echipă de lugojeni, la care s-a adăugat altă echipă de lugojeni!

Înainte de intrarea în Divizia A, a avut loc un transfer care astăzi pare un miracol. Echipa Lugojului, alcătuită numai din lugojeni, a primit o infu­zie de jucători care jucaseră pe prima scenă handbalistică a ţării. Aceştia veneau de la Di­namo Bacău, echipă an­tre­na­tă de regretatul Lascăr Pană, şi erau absolut toţi lugojeni! Cu alte cunvinte, Ti­mi­şul Lugoj a devenit o se­lecţionată alcătuită din două echipe formate exclusiv din lugojeni.

Echipa promovată în Divizia A în 1968 era alcătuită din Constantin Păcurariu, Io­sif Brendian, Francisc Bin­der, Iosif Sauer, Iuliu Barna, Hermann Kopp, Nicolae Grancea, Werner Pangert, Fran­cisc Horvath, Anton Tar­ko, Iosif Bogdan, juniorul Sil­vester Lupuleac, iar Ioan Wibiral era antrenor.

De la Bacău veniseră Anton Tarko, Iosif Sauer, Iosif Bog­dan, Francisc Horvath, Her­mann Kopp, Gottfried Pangert, Nicolae Grancea şi, mai apoi, Dorel Pavel.

Astfel, o întreagă echipă de lugojeni a trecut pe la Dinamo Bacău, cu meciuri tari în prima divizie a ţării la activ. Ei erau acolo cu stagiul militar, dar la promovare, toţi au revenit la Lugoj, deşi erau titulari la Bacău.

Pe teren, contra campionilor mondiali!

Noi nu am avut nici un stra­nier la promovare, echipa era alcătuită numai din lugojeni. Primul “stranier” a fost portarul Marian Pavelescu, un bucureştean care jucase la CSM Târgovişte, dar el a ve­nit după promovare.

Mai târ­ziu, efectivele s-au completat din pepiniera şcolii Sportive Lugoj (catedra condusă de Dorel Pavel şi Ioan Sabău). Aveau pe puţin trei grupe, a­dică pe puţin 30 de copii fie­ca­re. Când ajungeam la antre­na­ment, la Baza Ştrand, me­reu găseam terenul ocupat.

Me­ciurile se desfășurau în aer liber. Campionatul se des­fășura în sistem toamnă – primăvară, iar iarna se făceau turnee de sală la București, Cluj și Timișoara. La Ti­mi­șoa­ra era deja contruită Sala Olimpia, actuala ”Constantin Jude”.

În Divizia A, lugojenii au jucat doar un sezon, dar să nu uităm că România era pe atunci nr. 1 în handbalul mondial!
La Steaua jucau Nicolae Oțelea, Gh. Gruia, Cristian Gațu, Mircea Popescu – campioni mondiali, iar la Dinamo – Cristian Samungi, Ghiță Licu (dublu campion mondial, argint și bronz olimpic), frații Mircea și lugiojeanul nostru, portarul Mihai (Mi­chael) Redl, de două ori campion mondial.

Prima Divizie din 1968/69 reunea, alături de ”Ti­mișul” Lugoj, pe Steaua, Di­namo, Dinamo Brașov, Poli Timișoara, Universitatea Cluj, Universitatea București, Politehnica Galați, Rafinăria Teleajen, Tractorul Brașov și Dinamo Bacău.

”Rivalitățile erau între Steaua-Dinamo-Bacău, tripleta de aur, iar titlul se decidea în funcție de cine reușea să câștige la Bacău! Noi am avut victorii doar cu Politehnica Galați și un egal cu Dinamo Brașov. Era o per­for­manță, deoarece nu exista o echipă fără național, de lot A, B, de tineret sau juniori, iar România, domina handbalul cu patru titluri mondiale”, spune Iosif Brendian.

Cât despre turneul internaţio­nal de la Gyor – cadou de la Fe­deraţie pentru echipa pro­movată în A, jucătorii de la ”Timișul” au reprezentat Ro­mânia cu cinste, cu două victorii din patru meciuri, una fiind cu naționala de tineret a Ungariei. Au fost primele meciuri jucate de handbaliștii noștri în nocturnă!

La finalul sezonului, ”Timișul” a retrogradat în Divizia B (fosta Divizia A), unde a jucat timp de 15 ani cu rezultate bune.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE