Gură mare, deloc folositoare
Simpatici politicienii aceștia care vin din urmă! Tinerii adică. Au entuziasm, chef de lucru, ambiție, dorință, sau cel puțin asta vrem să credem.
Tot așa, presupunem că ei vin cu idei noi, cu o altă metodă de a face politică, cu chestiuni moderne, care să lase la vatră pe mai prăfuiții politicieni.
Sună bine, dar de la descriere și până la transpunerea în realitate e diferență mare, iar în cele mai multe cazuri nimic din cele de mai sus nu se regăsesc în portofoliul celor tineri. În loc de soluții, de fapt aceștia poate nici nu le au, astfel încât, în loc de puterea exemplului, primim același meniu ca din partea veteranilor.
Care sunt cei mai buni la dat explicații, găsesc mereu vinovați pentru tot ceea ce se întâmplă în jurul lor, ei nu sunt niciodată în culpă și totul conspiră să le meargă lor aiurea. Așa este și în clasa noastră politică locală, unde cei mai tineri, care sunt într-o funcție câștigată la alegeri sau au ratat din plin, strigă în gura mare că toți fură, sunt cumpărați, obedienți, dedicați, etc. Ceea ce îi fac doar să fie buni la dat din gură și deloc convingători.
Obiceiul de a arăta cu degetul e vechi și deja plictisitor, iar în loc de vânătoarea de vrăjitoare a unora și altora, parcă mai bine ar fi încercarea de a face ceva pentru comunitate. Am și văzut un astfel de exemplu, Pavel Popescu, ”norvegianul” din PNL Timișoara, care după furtuna de săptămânile trecute s-a dus, a cumpărat o drujbă și a pornit la curățarea parcurilor.
În Lugoj, altceva decât să se caute vinovați, toți în administrația locală sau la cele două firme pendinte, nu am aflat să fi fost.
Dar este mai confortabil să începi să blamezi și să te ascunzi după același enunțuri deja tipizate: DNA, presa cumpărată, nu putem face nimic, suntem mereu blocați, nu avem putere. Păi nu prea aveți, pentru că această putere nu se câștigă ușor, odată la patru ani, ci se construiește anual, prin ceea ce faci pentru comunitate și modul în care comunitatea te percepe.
Refulările pe diverse site-uri on-line, care se cred ziare, sau pe pagini de socializare nu fac decât să alimenteze un orgoliu personal, să creeze un ”ego” nefolositor. Iar în ultima vreme stimabililor, cam de asta suferiți! Și din cauza asta vi se și potrivesc versurile unei piese românești: ”Dar deși sunt bun de gură/sunt cam prea mic de statură/și primaru-i cam înalt…”
Print This Post