Ultima oră

Francisc contra Francisc

Mondial

În anul 1999, am avut privilegiul să mă aflu pentru trei zile (7-9 mai) în Capitala României, cu prilejul istoricei vizite a Papei Ioan Paul al II-lea, prima vizită a unui papă catolic într-o țară ortodoxă, după sute de ani de separare a creștinătății.

Îmi amintesc și acum emoțiile care m-au încercat pe acoperișul aeroportului O­to­peni, acolo unde se adunase toată presa, cu camerele a­țin­tite spre pista de aterizare, la sosirea suveranului pontif, întâiul provenit dintr-o țară fos­tă comunistă, și anume Po­lonia.

Atunci, Papa a uimit pe toată lumea, prin discursul ținut în limba română, ca semn de prețuire pentru țara gazdă, numită ”Grădină a Mai­cii Domnului”. Acea vi­zi­tă a fost mai importantă decât pare, pentru că, așa am simțit și așa s-a împlinit, ea ne-a deschis porțile NATO și ale Uniunii Europene.

În acele zile, am adunat toate materialele de presă puse la dispoziție de orga­ni­zatori, pentru că am dorit să am, integral, textele dis­cur­surilor oficiale. La plecare, la ie­șirea din centrul de presă a­menajat în incinta In­ter­continentalului, am ob­ser­vat o broșură mică, inti­tulată ”Epis­copii martiri ai Bi­sericii Greco-Catolice”. Atunci am aflat pentru prima dată că, dintre cei șapte martiri ai Bisericii Unite cu Roma, doi au fost episcopi de Lugoj: Va­le­riu Traian Frențiu și Ioan Bă­lan.

Al treilea martir, Car­di­nalul Iuliu Hossu, cel care a citit Declarația Unirii la Alba Iulia, și-a petrecut o în­sem­na­tă parte a vieții în orașul nostru, unde a urcat treptele ierarhiei bisericești la E­pis­co­pia din Lugoj, și a ocupat, pe rând, funcțiile de pro­to­co­list, arhivar, bibliotecar, apoi vicar și secretar episcopal.

După cum se știe, în avanpremiera vizitei sale, Papa Francisc a autorizat pro­mul­garea decretului privind mar­tiriul Slujitorilor lui Dum­nezeu Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu, episcopi uciși ”în fa­i­mă de martiri” în diferite lo­curi din România, între anii 1950-1970.

Întâistătătorul Lu­go­ju­lui, un Francisc și el, ar fi putut anticipa gestul (pre­vi­zibil) al Vaticanului, acor­dând onoare post mor­tem episcopilor Va­le­riu Tra­ian Frențiu și Ioan Bă­lan. Reșița a făcut acest lucru, declarându-l pe Fren­țiu Cetățean de Onoa­re, înainte de decizia Vati­ca­nu­lui.

Deși ar fi fost firesc ca primul pas să fie făcut de Francisc de Lugoj, și nu de Francisc de la Roma, care, cu autoritatea sa, i-a declarat sfinți pe cei doi episcopi ai orașului, o recunoaștere târzie ar fi de preferat în locul unei lungi, grele și inexplicabile tăceri asupra acestui subiect.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE