Ultima oră

„Figurile” oraşului: Willi, Mişi Motor şi Trifu

Există destule personalităţi ale urbei care le sunt necunoscute lugojenilor. Locuitorii de rând ai oraşului nu-şi amintesc toţi doctorii, literaţii sau artiştii născuţi aici, chiar dacă unii au devenit Cetăţeni de onoare sau au ajuns cunoscuţi peste hotare… În schimb, „figurile” oraşului, personajele colorate ale urbei, le sunt mult mai aproape de suflet.

În special, trei dintre aceştia au rămas în memoria colectivă: comicul Willi Matiaş, neobositul Mişi „Motor” şi Trifu, cântăreţul din frunză.

Singurul lugojean care a murit de două ori

Willi Matiaş era cu adevărat o „figură”, care cu greu putea fi confundată. Pentru obiceiul său de a le apuca de sâni pe doamne şi domnişoare – aşa, din senin, pe stradă – sărmanul Willi a luat-o de nenumărate ori pe cocoaşă. Dar el nu a abandonat obiceiul, probabil pentru că, în mintea lui, totul nu era decât o „glumă”. Într-o iarnă însă, comicul oraşului a fost găsit îngheţat bocnă pe malul Timişului.

Regretatul artist Gheorghe Vuia povesteşte incidentul într-una din cărţile sale, „Lugojul de ieri şi de azi”: „Cum nu era om de seamă, nu s-au făcut cercetări amănunţite şi a fost dus direct la morgă. Peste noapte, la frigul de acolo, s-a trezit din euforia beţiei şi se plimba prin morgă dârdâind. Dimineaţa, când omul de serviciu s-a dus să facă curăţenie, a dat ochii cu Willi care a ”înviat”, a rupt-o la fugă şi s-a îmbolnăvit de icter”.

Lugojenii, mari amatori de folclor local, au înflorit apoi povestea, în sensul că până dimineaţă, Willi ar fi „redecorat” morga, aşezându-i pe ceilalţi morţi (cei ”definitivi”) în picioare, sprijiniţi de pereţi, ceea ce a provocat un adevărat şoc personalului medical!

Istoria cu Willi, singurul lugojean care a murit de două ori, are, ca toate poveştile, finalul ei. După o bună bucată de vreme omul a fost găsit mort de-a binelea. Păţiţi, de data asta medicii l-au expertizat, să se convingă că Willi n-o să le mai facă vreo farsă. Nu le-a făcut-o. Willi murise „pe bune”, iar la cauza decesului s-a consemnat, simplu: intoxicaţie cu alcool.

Mişi Motor, maratonistul cu volan imaginar

Probabil că nici un personaj al Lugojului nu a fost mai simpatizat ca Mişi Motor, omul cu plămâni din oţel, un adevărat maratonist, care circula numai pe partea carosabilă, la volanul unui automobil imaginar. Fie ploaie, vânt, ger sau caniculă, Mişi alerga prin oraş zeci de kilometri. E drept, nici circulaţia din anii ‘70 nu se compara cu cea de acum, dar poate că şi oamenii erau mai îngăduitori, săreau mai greu cu înjurătura şi claxonul. Aşa că Mişi era tolerat în trafic. La drept vorbind, mergând cât e ziua de mare pe mijlocul străzii, nu incomoda pe nimeni… Tacticos, după ore întregi de „şofat”, el oferea norocoşilor cel mai tare spectacol: parcarea elegantă, cu manevre complicate, executate cu mare măiestrie, inclusiv asigurarea în oglinda retrovizoare, aranjată cu grijă.

Mişi Motor, pe numele lui adevărat Mihai Avramescu, locuia până acum câțiva ani într-o cămăruţă de pe str. Caransebeşului, la numărul 40, fără curent, apă sau sobă. Viaţa celui care aducea tuturor buna dispoziţie nu a fost deloc veselă.

Născut la Lugoj, a plecat cu părinţii la Braşov, unde aceştia găsiseră de lucru la o fabrică. Au revenit la Lugoj, unde tatăl a devenit cojocar, meserie pe care a vrut s-o transmită fiului, dar n-a mai apucat. După moartea părinţilor, Mişi a făcut de toate, mergea şi pe la înmormântări, ducea la mortul la groapă pentru 20 de lei… În ultimii ani, călugăriţele greco-catolice l-au sprjinit cu haine şi alimente. Obişnuit să nu poarte haine mai groase decât un trening, Mişi, omul cu fizic de fier, s-a îmbolnăvit de TBC, iar maşina lui imaginară a fost parcată pentru totdeauna, în aprilie 2013…

Trifu, cântăreţ în frunză

Până prin anii ‘80, uşa bisericii cu un turn, care pe atunci nu redevenise Catedrală greco-catolică, era străjuită de un ins mărunţel, îmbrăcat cu un sacou jerpelit, rupt în coate. Ţinuta era completată cu o bască decolorată şi o pereche de tenişi chinezeşti, care serveau şi de ghete pe timp de iarnă. Personajul era cunoscut drept „Trifu Ţiganul” şi, în ciuda aspectului neîngrijit, avea manierele unui adevărat gentleman.

Printre cerşetori, Trifu era un domn, un artist în adevăratul sens al cuvântului. Talentul lui era cântatul din frunză. Te aborda elegant, cu un aer senioral, şi-ţi propunea o cântare contra unei sume modice. Îi dădeai trei lei şi „frunzistul” începea să doinească, lăsând impresia că îţi face o favoare.

Avea şi dreptate, pentru că tagma cântăreţilor din frunză este una rară şi câte subtilităţi are această artă – de la alegerea foii şi până la întinderea ei exact cât să sune bine… Abia peste ani şi ani mi-am dat seama ce artist era Trifu.

La Timişoara, în timpul unui concert al trupei Bega Blues Band, a fost chemat pe scenă un tip care a oferit un scurt recital la frunză. Ca un cunoscător ce devenisem, am decretat că era cu mult sub Trifu al nostru, care între timp devenise o amintire…

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

1 Comentariu on „Figurile” oraşului: Willi, Mişi Motor şi Trifu

  1. Mai era si Costelus:)))

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE