Ultima oră

Experiențe deșuchiate în teatrul liric! Canalul Mezzo și avangarda regizorală

Ca orice post de nișă care se respectă, consacrat exclusiv muzicii clasice și jazzului, Mezzo înregistrează, preia, transmite și redifuzează adesea spectacole de operă pentru liricofilii pătimași sau doar amatorii ocazionali ai genului. În ultimii ani un fenomen face ”ravagii” însă pe diverse scene ale lumii. Este vorba de reprezentații subsumate unui concept polisemantic și pretins novator: ”Regie theather”. În fapt este ceva mai simplu dar cu atât mai derutant și descumpănitor: libretul, muzica, dramaturgi originară sunt subordonate total viziunii adesea excentrice, deplasate, extravagante, fără consistență ideatico-reală a maestrului mizanscenei.

Până și directorul muzical (dirijorul) este prins în această capcană, iar artiștii interpreți angajați într-un asemenea demers urmează cu docilitate resemnată ”indicațiile regizorale”. Am întâlnit asemenea ”pățanii” pe diverse scene: de la Glyndelbourne la Liceo Teatro din Barcelona, neocolind, firește, ”La Monnaie” din Bruxelles, loc în care experimentele aiuritoare sunt la ele acasă. Îndrăznesc să afirm cu avântată convingere, întemeiată pe decenii de experiență de spectator avizat că pentru un virtual meloman care asistă live sau în fața micului ecran la asemenea ”bizarerii” (să le numim astfel pentru a ne păstra cumpătul) poate fi atât de profund dezamăgit de ce a văzut încât se îndepărtează de tentative similare de familiarizare cu universul spectacolului de operă. Nu ne oripilează contemporaneizarea, fie și forțată a diverselor producții (de la Don Giovanni la Mamon Lescaut) dacă am decela o coerență a demersului.

Dar nu vom putea înțelege și accepta niciodată erotizarea hiperbolizată a capodoperei mozartiene, supraîncărcată de simboluri falice, caricaturizând personajele, schimbând intriga (Donna Anna la final, într-o pornire extatic-dementă îl suprimă cu un cuțit/pumnal pe logodnicul său, bietul adorator Don Ottario) sau introducând în opusul puccinian în Tabloul lecției de dans secvențe de pantomimă cu un manechin scheletic, manevrat stângaci de niște sfori. Am sesizat aplauzele modeste de la final de act la Don Giovanni, acompaniate de huiduieli și în general consternarea unui public care știe totuși să răsplătească eforturile unei trupe coordonate prea des de regizori care au puține legături temeinice și subtile cu Marea Muzică, preocupați în exclusivitate de elucubrațiile lor, pentru care așteaptă în zadar standing ovations.

*Nu am înțeles de ce au hotărât diriguitorii TVR2 să ne ofere de curând la ”Seara de teatru” de luni un spectacol dotat cu un text tezist, de neascultat astăzi. Este vorba de ”Valiza cu fluturi” de Iosif Naghiu, în regia onestă a Sandei Manu, care a încercat imposibilul, adică să găsească și să sublinieze adecvat replici cu miez, care să reflecte adevăruri și trăiri etern-umane. E drept că și actorii s-au străduit la cote înalte: Ion Marinescu, Ovidiu Iuliu Moldovan și Valeria Seciu. Dar în esență era evidentă încercarea dramaturgului de a pune în lumină imaginea ”omului de tip nou”, care în vreme de război, hăituit de Siguranță, luptă pentru o nouă orânduire socială care să-i înlesnească apropierea de marile idealuri (dreptate, libertate, egalitate), ce aveau să fie pângărite – vai! – ulterior prin încercarea (parțial izbutită) de suprimare a oamenilor de valoare, aparținând altui timp ce trebuia ”anatemizat” și aneantizat pentru vecie. Ar fi fost extrem de interesant de aflat ce a putut înțelege publicul din generațiile zilelor noastre dintr-un text mânat profund de premise false, dar îmbrăcat de convenții teatrale idealizante, slăvind umanismul socialist ce părea un summum de calități și promisiuni în numele Binelui, Adevărului, Frumosului, categorii reduse la o succesiune de lozinci vehiculate în felurite adunări publice. Dacă TVR2 va mai dori să scoată din arhivă producții similare ele ar trebui, măcar din perspectiva acurateței istorice însoțite de prefețe competente și de ”epiloguri” privind receptarea lor contemporană.

*Tot TVR2 izbutește însă a ne delecta adesea la ”Telecinematecă”, grație unor opțiuni mai mult decât inspirate. ”Cabaretul” lui Bob Foose (1972) nu este însă un film delectatbil (dincolo de superbele songuri ale tandemului Kander-EBB), mesajul său antidictatorial transmis în secvențe memorabile care impresionează prin reconstruirea unui fragment tot mai extins de umanitate intrată în malaxorul nemilos al unei istorii crude și sângeroase. O distribuție de zile mari (Lisa Minnelli, Joel Grey, Michael York), o coregrafie excepțională și o regie de mare clasă au condus firesc spre Oscarurile pe deplin meritate. Pentru cei care nu au urmărit la ”Digi Film” consistentul bildungsroman cinematografic al lui Richard Linklater (nu tocmai răsfățat de statuete) din 2014, Boyhood: 12 ani de copilărie (cu Ellar Coltrane, Patricia Arquette,Ethan Hawke), îi sfătuim să nu îl rateze la o eventuală redifuzare: este o poveste simplă, narată și regizată în chiar 12 ani de filmări despre formarea unui adolescent introvertit, care trece prin divorțul părinților, conflictele familiale, dilema alegerii drumului în viață, fiorii primei îndrăgostiri. Poate prea ”cuminte” în formula sa tradițională, filmul transmite o emoție atașantă ți este o performanță de tenacitate artistică.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE