Ultima oră

Evenimentul Tungus

sursa foto: https://cdn.pixabay.com/photo/2018/02/03/09/51/meteor-3127290_960_720.jpg

MondialUn eveniment straniu, care s-a petrecut în anul 1908, într-o regiune mlăştinoasă îndepărtată din Siberia, continuă după aproape un secol să provoace întrebări, să incite controverse şi să dea naştere la teorii mai mult sau mai puţin plauzibile. In dimineaţa zilei de 30 iunie, la ora 7.15, un obiect ce emitea o lumină albă-incandescentă a fost văzut abătându-se deasupra taigalei din nord-vestul lacului Baical, în apropiere de râul Tunguska Stâncoasă.

Lumina deosebit de strălucitoare a aruncat umbre pe pământ. În timpul căderii, obiectul a smuls copacii din rădăcină, a făcut casele una cu pământul, în cele din urmă explodând în contact cu scoarţa pământului şi detonând cu o forţă imensă, care a provocat un şoc seismic resimţit pe tot globul. O „coloană enormă de foc” s-a înălţat făcându-se vizibilă la distanţă de sute de mile. Bubuiturile de tunet au răsunat în atmosferă şi un val fierbinte in aer a pârjolit zona, iscând incendii în păduri şi oraşe.

Distrugerile masive provocate de fenomen s-au extins pe o arie cu raza de700 km. Nori groşi si negri s-au înălţat, iar peste Rusia centrală s-a abătut o ploaie de ţărână şi particule diferite. Noaptea aceea cerul de deasupra Europei de nord a rămas nefiresc de luminos. Probabil că misterul acestui uluitor fenomen ar fi fost dezlegat dacă oamenii de ştiinţă s-ar fi deplasat imediat la faţa locului. Dar situţia politică instabilă din Rusia – care peste puţini ani avea să explodeze în revoluţie i-a determinat pe oamenii de ştiinţă să-şi îndrepte atenţia spre alte probleme ce. li se păreau mai urgente. Prima expediţie, condusă de Leonid Kulik de la Institutul de Meteorologie Rus, a ajuns la locul întâmplării de-abia după 13 ani.

Expediţia se aştepta să găsească un crater provocat de meteorit, dar spre suprinderea ei nimic de genul acesta nu a fost descoperit, însă s-a văzut că arborii fuseseră nimiciţi. Si mai ciudat era faptul că arborii din apropierea epicentrului fenomenului rămăseseră în picioare, deşi scoarţa şi ramurile lor dispăruse. Copacii mai indepărtaţi fuseseră doborâţi, cu vârfurile indreptate în afara locului. Kulik şi tovarăşii săi au căutat cu sârguinţă şi răbdare, dar zadarnic, fragmente de meteorit. Cu toate acestea Kulik, care avea să-şi continue activitatea până la izbucnirea războiului (in cursul căruia avea să şi piară.) a rămas convins că fenomenul a fost provocat de un meteorit ce a lovit Tunguska Siberiana. Un coleg al acestuia, Vasili Suyin, şi-a exprimat dezacordul; în absenţa unei cauze extraterestre, a argumentat el, logica impunea o explicaţie terestră: o furtună neobişnuit de puternică.

Ipoteze extraterestre

După lansarea bombelor atomice asupra oraşelor Hiroşima şi Nagasaki scriitorul sovietic de romane ştiinţifico-fantastic, A. Kazanţev, a publicat o povestire în numărul din ianuarie, 1946, al revistei Vkrug Svetal in povestire era vorba de o navă aerospaţială marţiană care pur şi simplu se vaporiza într-o explozie atomică deasupra teritoriului Tungus. Deşi era vorba doar de o fantezie, povestirea lui Kazanţev a fost criticată de oamenii de ştiinţă sovietici, care l-au acuzat că propunea – după opinia lor – o explicaţie absurdă. Totuşi, ideea zdrobirii de pământ a unei nave spaţiale avea să facă vogă, cu impact puternic asupra imaginaţiei populare mai întâi sovietice, apoi mondiale.

Doi scriitori sovietici nonconformisti, Felix Zigel şi Alexei Zolotov, au folosit din plin tema în deceniile următoare, ultimul susţinând chiar că detectase „activităţi anormale” la locul insă testele efectuate de alţi oameni de ştiinţă sovietici nu au dat decât rezultate ambigue. In 1976, o carte populară – “Focul a căzut din văzduh” promova ipoteza navei spaţiale, dar ideea nu a găsit aproape nici un ecou în rândul oamenilor de ştiinţă occidentali şi nici ruşi. In prezent, majoritatea speculaţiilor se eşafodează in jurul meteoriţilor, cometelor şi asteroizilor.

În mod aproape unanim se consideră că obiectul – care e posibil să fi măsurat 200 de iarzi în diametru – nu a ajuns să lovească pământul ci a explodat deasupra solului, în aer, din cauza presiunii crescânde întâmpinate în timpul căderii. Stephen P. Moran scria în revista Natural History: „Dacă obiectul Tungus a fost o cometă, atunci e uşor de înţeles neputinţa de a găsi fragmente de rocă sau fier în urma exploziei. Eventuala gheaţă de cometă care a ajuns pe sol probabil că se topise cu mult înainte ca prima expediţie să fi ajuns la faţa locului… Obiectul Tungus era un asteroid sau meteorit şi deci se compunea din piatră şi fier… Fie există fragmente care nu au fost depistate de multiplele expediţii ştiinţifice sovietice… fie obiectul s-a dezintegrat în timpul exploziei şi s-a pulverizat în cădere”.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE