Ultima oră

Europa noastră

Stând pe nisipuri exotice sau autohtone, în valuri în­spu­mate sau în blânde un­duiri, mergând la piaţă mă­car pentru brânză, ardei şi roşii, cumpărând o cio­co­lată de pe acelaşi raft din oricare magazin al unui anumit lanţ euro­pean, plătind aceleaşi fac­turi, aţi băgat de seamă că lumea din jurul nostru s-a schimbat?

De pildă, un stat îşi trimite nişte sol­daţi, ia aşa, în dorul lelii, să-şi dezmorţească oasele într-un teritoriu învecinat.

Concediul-exerciţiu reu­şeş­te fără probleme şi gra­ni­ţele trasate în celălalt veac nu mai valorează doi bani. Elita politică eu­ro­pea­nă protestează. Se cere a­păsat retragerea, res­pec­ta­rea tratatelor. Poveşti. Se protestează mai energic. Se instituie sancţiuni. Ba­s­me.

Un june lider politic propune sforăitoare soluţii pentru atingerea bună­stă­rii. Lumea îl crede şi îl ur­mează. Curând, banii se vo­latilizează, bancherii ză­vo­răsc porţile, greve, mi­tinguri, împrumuturi. U­milinţe. Haos.

Se vo­tea­ză ce drum trebuie ales. Ce nu s-a înţeles? Farul că­lăuzitor rămâne acelaşi.

În leagăne ale uma­ni­tă­ţii, dinamita transformă în pulbere monumente pen­tru care timpul nu a exis­tat. Se protestează din nou. Ei, şi? Explodează al­tele şi sunt martirizaţi sa­vanţii care le apărau cu nai­ve argumente.

Proteste a­nemice. Se pustiesc o­ra­şe. Îngroziţi, oamenii fug cu milioanele numai spre vest, până ce drumurile se îneacă în necuprinsul ape­lor albastre.

Totuşi, des­tul de aproape, se văd ţăr­mu­rile făgăduinţei! Deodată, ca la semnul unui dirijor, frontierele nu mai există şi un tsunami uman tra­ver­sea­ză teritorii balcanice într-un timp record, de parcă nu ar fi fost ale cui­va. Schengen? Linişte. Într-un loc s-au întins sâr­me­le ghimpate. S-a pro­tes­tat. La noi s-au ridicat corturi.

Nimănui nu i-a trecut prin minte să le fo­lo­sească, ţintele mi­gran­ţi­lor nefiind sărăciile estice, ci bogatele democraţii ves­tice sau nordice, rapid con­vertite în contabili ţâf­noşi. Mai protestează ci­ne­va? Va mai fi Europa cum o ştim?

În 1847, Vasile Alec­san­dri se preumbla pe la Balta-Albă ,,travestit” în­tr-un pictor francez nu atât pentru cure cu nămol, cât mai ales pentru a cri­tica societatea con­tem­po­ra­nă care, atentă să pe­trea­că du­pă reţeta de la Paris, nu se mai uita şi în jurul său. După numai un an, mu­lte lucruri nu mai a­veau să fie la fel.

După a­ceeaşi reţetă…

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE