Ultima oră

„Europa funcţionarilor” naşte monştri

MondialCa să parafrazez titlul cărţii unui cunoscut reporter de front, recent încheiatele alegeri europarlamentare lasă impresia unui „război fără învingători”. Din capul locului, este evident că nimeni nu a câştigat nimic. PSD are un avans logic, dar insuficient pentru a sta confortabil în perspectiva crâncenelor prezidenţiale din toamnă, iar dreapta, chiar dacă s-a mai întărit cu oastea de strânsură a PNL-ului, este în continuare măcinată de orgolii şi incertitudini. În al doilea rând, chiar dacă miza este sub cea a alegerilor pentru primul om în Stat, fiecare partid şi-a avut momentul adevărului. Cei care au ieşit la vot pe 25 mai sunt exact oamenii pe care partidele se pot baza şi peste şase luni. De la acest prag, de la aceste cifre încep calculele, speculaţiile şi alianţele pentru la toamnă. O altă concluzie este inutilitatea sau manipularea grosolană prin intermediul sondajelor exit poll. Din lipsă de profesionalism, onestitate ori alte socoteli, de fiecare dată, la fiecare tur de alegeri, în mod sistematic, „sondorii” opiniei publice oferă rezultate eronate, situate în afara marjelor de eroare acceptabile. Ceea ce era anunţat într-un studio TV ca fiind 43% pentru alianţa învingătoare de stânga, s-a transformat a doua zi într-un nespectaculos 37%, în timp ce scorul lui Mircea Diaconu, care seara îşi rodea unghiile, ştiind că este creditat la limită, cu 4% din voturi, s-a dovedit a doua zi a fi undeva la vreo 7 procente. O altă observaţie este labilitatea alianţelor şi a principiilor anunţate în campanie. Un exemplu grăitor în acest sens ar fi mutarea lui Antonescu (ex-mare amic cu Ponta) cu arme şi bagaje din tabăra liberalilor europeni în cea a popularilor, mai mare, mai confortabilă şi mai „călduţă”. Desigur, fiecare are dreptul la propriile alegeri, dar mutarea clocită în secret nu a fost anunţată oficial decât… după aflarea verdictului urnelor. Vorba ceea, „trădare, trădare, dar s-o ştim şi noi”, mai ales că afilierea respectivă era negată cu vehemenţă în campanie.

Dacă pe plaiurile noastre nimic nu ne miră, n-ar trebui să avem mari „apăsări” nici în ceea ce priveşte rezultatele din Europa. Cei care au aflat abia acum despre Frontul Naţional din Franţa trebuie să le mulţumească televiziunilor de actualităţi, care la rubrica ştiri externe prezintă doar informaţii de maxim interes, precum amorurile cu năbădăi ale lui Naomi Campbell. Încă de la începutul anilor 2000, Frontul Naţional al lui Marine Le Pen (condus pe atunci de tatăl ei, Jean Marie Le Pen, bun prieten cu Vadim Tudor), a avut o prezenţă importantă pe scena politică franceză. A urmat apoi austriacul Jorg Haider, cel care a fondat pe idei de aceeaşi factură Alianţa pentru Viitorul Austriei. Lucrurile sunt vechi şi la fel de cunoscute în Olanda, Grecia sau Marea Britanie, a cărei mare, unică şi crucială problemă a devenit mai nou „invazia” amărâţilor de români şi bulgari.

Până şi această anormalitate politică europeană, pe care unii n-o pot înţelege, este una cât se poate de… normală. Acum vreo 15 ani, scriam un editorial intitulat „Europa vizionarilor şi Europa funcţionarilor”. Cu toată modestia, constat că am avutdreptate. De la vizionari precum Schuman sau Adenauer, Europa aparţine acum unor inşi mărunţi, nesemnificativi, lipsiţi de perspectivă şi anvergură. Europa libertăţilor, a egalităţii şi demnităţii popoarelor, a devenit o încrengătură de comitete, „comiţii” şi subcomisii, care au pretenţia să reglementeze obtuz totul, de la compoziţia plasticului din PET-urile de apă minerală şi până la pescuitul în Marea Nordului. Noii lideri europeni par nişte epigoni lipsiţi de personalitate, dar „umflaţi” de orgolii ori reflexe coloniale, atunci când împart cetăţenii bătrânului continent între bogaţi şi cetăţeni de mâna a doua. Naşterea unor Farage sau LePen este replica firească la „elitele” Uniunii Europene de astăzi. Oricum ar fi, în final, hai să menţionăm şi jumătatea plină a paharului. Chiar dacă nu s-au înghesuit în număr mare la urne, românii au votat foarte decent. Toate partidele pe care le-am trimis în PE sunt pro-europene şi democratice, departe de orice apucături extremiste… Un merit care va trece probabil neobservat, căci pregătirile nunţii dintre mirele PPE şi mireasa PES sunt în toi… şi cine mai are timp de noi?

49 clean same skin two! As not. It fresh just the canada pharmacy frizz but the by primrose an grocery thick.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

CLOSE
CLOSE