Ultima oră

Eu, Pașaportul!

Mondial

A fost odată ca nicio­da­tă… așa ar începe po­ves­tea mea, a unui act banal acum, care nu mai însemn mare lucru, dar care cu ani în urmă eram totul!

Atât de important eram, că în regimul comunist nu aveam voie să stau acasă, cu tizul meu, de frică să nu ne luăm lumea în cap.

Pff și îmi amintesc, după anii ’90, cum toți stăteau la cozi și așteptau zile în șir să mă întâlnească și să ne împreunăm destinele. Ce vremuri! Eram fereastra ta spre libertate, spre o viață mai bună, îți permiteam să explorezi, să cunoști, să te informezi. Iar un om informat a fost întotdeauna un om puternic!

Din acest motiv toată lumea m-a dorit, au râvnit la mine și m-au pus la loc de frunte în sertarul cu acte. Deasupra de carnetul de partid, buletin sau certificat, că doar ele erau simple hârtii de România, nu ca mine european, de fapt internațional.

Eram mândru, chiar dacă din verde am devenit vișiniu, asta este m-am mai copt… Totul era perfect, până într-o bună zi când am început să nu mai văd lumina de la deschizătura sertarului, amestecându-mă cu actele ce le consi­de­­ram banale.

Acum car­tea de identitate sau buletinul era la mare trecere și nu am înțeles de ce? Cum putea un simplu plastic să fie mai important decât mine, care am ajuns și biometric, cu o mulțime de pagini și mai ales plin de sisteme de siguranță.

Îmi era atât de dor de sunetul și apăsarea unei ștampile, de gustul de tuș sau de bancnota strecurată între filele mele la graniță. Totul a dispărut de parcă nici nu a fost și nu am înțeles de ce.

Până când a venit din nou rândul meu și mândru am ieșit la lu­mină, dornic să văd unde că­lătoresc: Germania, Fran­ța, Italia. Nici vorbă, era Turcia… Și a­tunci am înțeles că pentru români nu mai era nevoie de mine să că­lă­to­rească în Europa, asta și pentru că venise Europa la ei.

Totul a devenit ca o țară co­mu­nă, gra­nițele nu mai existau, iar fiecare dintre ro­mâni era liber să călă­torească oriunde își dorea. Asta pentru că a apărut Uniu­nea Europeană, lucru care scrie și pe mine de acum. E un lux pe care cu ani în urmă, posesorii noș­tri nu și-l puteau închi­pui, dar care acum a devenit o nor­malitate. Sau o banali­ta­te!

Și cred că ăștia tineri, care nu s-au întâlnit cu mine până acum vor ca lucrurile să evolueze pe același traseu, pro-european, în care vocea ro­mâ­ni­lor să conteze!

Așa că, dacă nu vreți să ne revedem în următorii ani decât pasa­ger, cu ocazia vizi­te­l­or prin state sau locuri exotice, mergeți la vot! Că tot spuneam că îmi e dor de sunetul unei ștampile…

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

CLOSE
CLOSE