Ultima oră

Eftimie Murgu – Venerabil mason, dar şi fin cunoscător al folclorului bănăţean

Uneori, în spatele unui nume foarte cunoscut al istoriei lugojene se ascunde un hobby, o pasiune sau o preocupare mai puţin obişnuită. Astfel, de-a lungul timpului, din paginile „Redeşteptării” am aflat că poetul dialectal Victor Vlad Delamarina era un talentat acuarelist, care picta porturile şi oamenii întâlniţi în călătoriile sale, ca ofiţer de marină, am descoperit împreună că pionierul aviaţiei mondiale, inginerul şi inventatorul Traian Vuia, era un mare vizionar al politicii vremurilor sale, reuşind să prezică nu numai izbucnirea primului Război Mondial, ci şi deznodământul acestuia, cu înfrângerea Germaniei şi dezmembrarea Imperiilor Ţarist şi Austro-Ungar. Am mai aflat că tenorul de faimă mondială Traian Grozăvescu, solist al Operei de Stat din Viena, era un pătimaş suporter al echipei Rapid Viena, sponsorizând un tânăr fotbalist talentat, dar fără resurse materiale, al acestei echipe. În fine, am mai arătat că Ion Vidu, paşnicul nostru muzician, era considerat un fel de „inamic nr. 1” şi agitator politic. Autorităţile Imperiale i-au percheziţionat casa şi, după ce au găsit acolo un pistol, l-au internat în lagărul de la Sopron.

Cătuşele cu care a fost încarcerat Murgu se află la Muzeul din Lugoj şi la alte muzee din Ungaria. Care sunt cele originale?

Despre Eftimie Murgu, revoluţionarul paşoptist al cărui nume s-a legat definitiv de Lugoj, s-a scris foarte mult. Au făcut-o istoricii, dar şi oameni de litere precum Ion Marin Almăjan, care i-a dedicat lui Murgu un roman biografic de excepţie, numit „În afara gloriei”. Avocat, absolvent cu calificativul „Eminent” al Universităţii de Filosofie din Szeged şi al celei de Drept din Pesta, unde primeşte şi titlul de Doctor în drept Universal, Eftimie Murgu a fost şi mason, apartenent al unei Loji Masonice din Iaşi. Să nu uităm că a fost şi deputat de Lugoj. Fiind ales simultan în circumscripţiile Lugoj, Făget şi Oraviţa, optează pentru Lugoj la 6 iulie 1848.

De numele lui se leagă, evident, Marea Adunare Naţională de la Lugoj, de pe Câmpia Libertărţii (15 iunie 1848), unde Murgu a propus recunoaşterea limbii române ca limbă oficială a Imperiului, înarmarea românilor bănăţeni cu el ca şi căpitan general al Banatului, precum şi independenţa Bisericii Ortodoxe Române faţă de cea sârbă. Numele lui a devenit legendă. La Muzeul de Istorie, Artă şi Etnografie din Lugoj se află o pereche de cătuşe mari şi grele care „i-ar fi aparţinut” lui Murgu.
Directorul instituţei, arheolog dr. Răzvan Pinca, spune că există două muzee din Ungaria care deţin obiecte similare, ceea ce nu exclude ideea ca toate să fie cele originale, având în vedere lunga sa detenţie la închisoarea Josefstadt din Boemia (iniţial fusese condamnat la moarte pentru „înaltă trădare faţă de Monarhia Habsburgică).

Eftimie Murgu – un Venerabil mason

Este foarte interesantă apartenenţa lui Murgu la Masonerie, ca şi alţi lideri ai revoluţiei paşoptiste din Ţările Române. Într-un articol publicat în România Liberă, istoricul Tudor Sălăgean menţionează doi lugojeni printre francmasonii iluştri din Banat şi Ardeal: „printre aceştia se numără Simion Bărnuţiu (1808-1864), baronul Samuel von Brukenthal (1721-1803), poetul Octavian Goga (1881-1938), medicul român de origine germană Cristian Friedrich Hahnemann (1755-1843), Eftimie Murgu (1805-1870), Stefan Peterfi (1906-1978), Ioan Molnar Piuariu (1749-1815), Alexandru Vaida Voievod (1872-1950) şi Traian Vuia (1872-1950)”.

Murgu a fost un caz special, un intelectual supradotat, extrem de inteligent, dar şi un om orgolios, cu caracter de lider înnăscut. Mai ales, era o personalitate care ura orice formă de dictatură, Republica fiind pentru el societatea ideală. Aşa se explică de ce nu a suportat regimul autoritar al lui Mihail Sturdza din Moldova şi a părăsit Iaşiul (unde devenise Venerabil al unei Loji Masonice), pentru a deveni profesor la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti. Universitarul clujean Nicolae Bocşan sublinia la Lugoj, în cadrul unei comunicări la „Spaţiile alterităţii”, că masonul Murgu a iniţiat la Bucureşti o mişcare conspirativă de răsturnare a domnitorului Alexandru Ghica: „mişcarea conspirativă din 1840, era pusă în legătură şi cu lojele masonice care activau în Valahia, deoarece ideea ridicării poporului, formulată programatic la 1840, va fi reluată la scurt timp în Banat”.

Murgu răspunde peste secole celor ce combat originea latină a românilor

Cu alte cuvinte, Murgu a fost foarte consecvent în aplicarea ideilor sale naţionale, dar şi liberale, atât în Moldova, Ţara Românească dar şi în Banat. Ca om luminat, spune prof. univ. Dr. Nicolae Bocşan, „Murgu a fost primul, după ştiinţa noastră, în cultura română care a definit naţiunea ca o persoană juridică, o persoană colectivă care beneficia de aceleaşi drepturi şi libertăţi ca şi ale omului şi cetăţeanului”. Dar acestea nu sunt sigurele lui idei de mare actualitate. În prezent au început să circule tot felul de teorii care neagă originea latină a poporului român. Nimic nou sub Soare, şi pe timpul lui Murgu circula ideea unei aşa zise „origini slave”, în ciuda evidenţei limbii şi vocabularului românesc. Ca răspuns al unui oarecare Sava Tyukodi, Murgu publică la Buda, în 1827, „Combaterea disertaţiei apărute sub titlul: „Dovadă că românii nu sunt de obârşie romană şi că acest lucru nu reiese din limba lor italiano-slavă” şi „Dovadă că românii sunt urmaşii de necontestat ai romanilor”. Aceste disertaţii sunt de mare actualitate!

Un Murgu inedit – culegător de folclor

Pentru a demonstra originea latină a românilor bănăţeni, Murgu a adus şi argumente de ordin muzical. Muzicologul lugojean Constantin Stan Tufan spune că Murgu a alcătuit acest studiu „din trei „romanische Tänze” şi două „schäfer Arien” (arii păstoreşti) pentru pian, cu o melodică specifică folclorului bănăţean, şi o „Poeten Arie” şi trei „reitzischen Tänze” (melodii din folclorul sârbesc). Acestea reprezintă o meritorie încercare de a construi un piedestal solid, printr-o pertinentă analiză comparativă, pentru susţinerea tezei sale privind latinitatea românilor bănăţeni, raportându-se la argumentele oferite de stratul ancestral etnomuzicologic, una din primele transcripţii în sistemul guidonic ale unor cântece româneşti”. Este uluitor că avocatul, politicianul şi revoluţionarul Eftimie Murgu era un aşa bun cunoscător al folclorului, capabil să facă o analiză ştiinţifică şi etnografică de înalt nivel.

Cu adevărat, Eftimie Murgu a fost o personalitate „universală”, multilaterală, cum rar se mai întîlnesc în ziua de azi!

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE