Ultima oră

E vremea grilelor / listelor ce dor! Sezonul autumnal al schimbărilor

Odată la patru ani, perioada întocmirii grilelor TV coincide cu aceea a alcătuirii listelor la parlamentare. Astfel de coincidențe nu se repetă în privința localelor, deoarece grilele de primăvară debutează mai devreme, iar noii / vechii aleși în teritoriu sunt uitați în iunie.

Tema centrală a dezbaterilor actuale este găsirea de oameni noi, alte profiluri psiho – socio – profesionale decât acelea perindate în neștire, de la politicianul demagog, la birocratul năclăit în hârțogărie. Fenomenul atrage, cel puțin în comentarii la temă, spirite elevate precum Andrei Pleșu care, siderat de stilul abrupt de abordare a realității de către o jurnalistă intens curtată de PNL, apreciază că schimbarea de dragul schimbării nu este defel eficientă. O altă tendință a racolării tehnocraților pe listele partidelor mici de-abia constituite în ideea de a face ”pragul” electoral este copios dezbătută, aclamată ori desființată, după cum bate vântul în pânzele celor cinci posturi de știri, cu propriile orientări ori interese. Când formațiunile monolit (stresate de colecția dosariadei DNA ale membrilor săi marcanți) depind de combinațiile de conjunctură și strânsură din perioada campaniei, de prezența la urne, cu urmări favorabile pentru unii sau dezagreabile pentru alții, când la nivel înalt se speră în guvernul unipersonal (adică ”al meu”), funciarmente ceva pare viciat în acest joc transformat de mult în luptă acerbă pentru putere.

În esență, concurența, competiția, ar trebui să aducă neapărat ceva bun. De regulă, concluzia confruntărilor e decisă la noi în spatele ușilor închise, după numărarea voturilor din urnă și începerea unei mai degrabă tulburi etape a negocierilor. Cetățeanul de rând, dar cât de cât avizat, aspiră spre o democrație ca în Finlanda (pentru a da un exemplu concludent), unde nu contează cine accede la putere (excludem negreșit forțele extremiste) în condițiile în care administrația își vede mai departe, în mod aplicat, de ”proiectul de țară” conturat de mult și de obiectivele curente și pe termen mediu. Ca să nu mai vorbim de excelența politicilor sociale, educaționale, din domeniul medical sau cultural. Iată o grilă de un veritabil succes.

Începută ca o producție ce încuraja găsirea unui stil în materie de fashion la purtător, emisiunea ”Bravo, ai stil!” (Kanal D) încununată cu o gală de duminică beneficiază de o supraexpunere TV, ajungând la 12 ore de bavardaj steril, pe o temă totuși minoră. Prin concizie și ritm, ar fi câștigat mult în expresivitate. Prin introducerea secvențelor de confruntare cu decibeli a duduilor concurente la cabina de coafură și machiaj, stridența s-a instalat lăbărțat, cu întreg izul de mondenitate agresivă. A mai apărut în peisaj ca supervizor ce nu jurizează , ci doar comentează, și Răzvan Ciobanu (înveșmântat de stilista Adina Buzatu), iar unele fete mai ”sensibile” la aprecieri exigente se dau în stambă sub pretextul că sunt mai temperamentale, în fapt un mod penibil de a ieși în evidență. Juriul zăpăcit / lămurit își vede și mai abitir de panseurile sale: Raluca Rădulescu, precipitată și cu oarecare empatie față de modele, livrează pilule amare în glazură de acadea; Maurice Munteanu caută metafore subtile, sub masca unui zâmbet de circumstanță; Iulia Albu, țuguindu-și felin buzele, rostește lent și prețios verdicte, atunci când nu pune la punct ori amendează prompt comportamentul ”deviant” al concurentelor (ricanări,ironii, reproșuri, țâfne de copilandre răsfățate și mofturoase). Emisiunea are nevoie evidentă de un ”refresh”: durată diminuată masiv, ritm și veritabilă seducție.

Câteva săptămâni la rând, TVR 2 și-a amintit de producțiile de acum vreo trei luștri și, în criză de subiecte până la așteptata lansare a grilei de toamnă, s-a refugiat în nostalgie, redifuzând ”Piersic Show”, singura emisiune în care celebrul amfitrion a vorbit în ansamblu mai puțin decât invitații, îndeobște actori ori regizori, așadar oameni de breaslă, pe care îi admiră, prețuiește și iubește. Uriașul cu suflet de copil, Florin Piersic, dincolo de toate harurile sale, are o calitate rarissimă într-o lume adesea măcinată de frustrări și orgolii: capacitatea de a se dărui și afecțiunea sinceră față de colegii săi. De altminteri, nici un artist din preajma sa nu a rostit vreodată un cuvânt depreciativ ori vreun reproș. Este o izbândă sublimă în plan uman să nu inspiri decât calde sentimente de prețuire și dragoste.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE