Ultima oră

Drama copilăriei unei nemțoaice din Nădrag: mamă deportată, tată militar în armata lui Hitler

Ororile de la mijlocul secolului trecut, produse atât de comunişti, cât şi de nazişti au distrus mii de familii şi au frânt vise şi cariere.

Majoritatea au avut de suferit pentru că au fost etnici germani, sârbi sau evrei, dar şi români, doar pentru că au reuşit să-şi încropească o gospodărie mai serioasă. În urma părinţilor deportaţi în fostul spaţiu sovietic sau aridul Bărăgan au rămas copii fără nicio vină.

Un astfel de copil ”părăsit” am întâlnit la Nădrag.

Hil­de­garde Munteanu are a­cum 77 ani şi îşi aduce a­min­te şi a­cum cu groază mulţi ani ai copilăriei, când a rămas fără mamă şi fără tată. Atât ei, cât şi surorii sale mai mari i-au purtat de grijă bunicii, într-o perioadă când răz­bo­iul încă nu se încheiase. ”Eu după numele de fată mă nu­mesc Schae­ffer. Sunt ti­mi­şo­reană cres­cu­tă în cartierul Io­sefin. La Nădrag am ajuns în 1959, în urma căsătoriei.

A­veam a­proa­pe cinci ani în iarna lui 1944 – 1945, când într-o noap­te de decembrie au in­trat ruşii peste noi. Stă­team la casă. I-au pus bu­ni­cului pistolul la tâmplă şi au căutat-o pe mama. Nu era a­ca­să atunci, pentru că bu­ni­cii mei au ascuns-o în altă par­te.

Au găsit-o până la ur­mă şi au luat-o doar cu un palton pe ea şi în şlapi, fără să ne dea nicio explicaţie. Tata era pe front, în armata germană. Nu s-a dus nici el de bunăvoie. Mama avea 28 de ani.

Fiind mai mică, nu rea­lizam eu ce se întâmplă. Sora mea este cu cinci ani mai mare ca mine şi plân­gea întruna”, ne spune cu lacrimi în ochi Hide­garde Mun­teanu.

”Mama a prins ultimul tren, poate cel al supravieţuirii”

Pentru că era născută în Aus­tria, dar şi pentru că so­ţul lupta în armata lui Hitler, ruşii au trimis-o pe Ludmila Schaeffer într-un lagăr din Don­bass, pe actualul teri­to­riu al Ucrainei. ”Au fost vre­muri foarte grele. Am trăit mult timp cu arpacaş şi mar­meladă.

De mama nu am mai ştiut nimic. Nici un­de au dus-o, nici dacă e moar­tă… Au dus-o la Kri­voi Rog, la minele de căr­bu­ne. Cinci ani cât a stat a­co­lo, sora mi-a fost ma­mă. Când a venit acasă, nu am mai cunoscut-o.

Era îm­brăcată într-o pufoaică de-aia mare, cu pantaloni tot de pufoaică, fără păr şi plină de păduchi. Într-o gamelă avea de mâncare câţiva peştişori. Era slabă şi avea burta ma­re, parcă era gravidă. Era pli­nă de apă. Chiar şi foarte bol­navă a lucrat din greu, mân­­când doar zeamă de var­ză şi coji de cartofi”, re­me­­morează Hildegarde po­ves­tirile mamei.
Cât timp au stat la Ti­mi­şoara, cele două fete nu şi-au pierdut speranţa că-şi vor revedea mama. Însoţite de bu­nic, mergeau în per­ma­nen­­ţă în gară, pentru a ve­dea dacă cea care le-a dat viaţă nu se dă jos din vreun tren. Cinci ani au făcut lu­crul acesta, aproape zilnic.

”Mergeam la gară toată ziua, însoţite de bunic. Tră­geam nădejedea că poate a­pa­re. Abia în 1950 s-a în­tâm­plat lucrul acesta. Ne-a po­vestit că venise din Don­bass cu ultimul transport. Ca să spun aşa, prinsese ul­ti­mul tren către su­pra­vie­ţui­re. S-a angajat apoi ca me­na­jeră în casa unor ti­mi­şo­reni şi a început să ne fie mai bine. Ne-a trimis la şcoa­lă, pentru că înainte nu a­veam bani. Lucra doar bu­nicul, paznic la o fabrică”, îşi mai aduce aminte Hil­de­garde Munteanu.

”Mi-am cunoscut tatăl doar din fotografii”

Drama sa ca şi copil nu avea să se oprească aici, pentru că tatăl nu s-a mai întors din război.

”Nici de tata nu am mai ştiut nimic. Am aflat to­tuşi că nu a murit pe front, dar de teama ruşilor nu s-a mai întors acasă. A rămas în Germania, în Erfurt şi după un timp s-a recăsătorit. L-am cunoscut doar din fo­to­gra­fii, până în 1964, când l-am întâlnit la Timişoara. Venise împreună cu soţia din Germania. A fost trans­la­tor pentru o delegaţie. As­ta a fost şansa lui să re­va­dă ţara şi pe noi. Am schimbat doar câteva priviri. S-a îm­bolnăvit şi nu după mult timp a murit. Mama a trăit 84 ani, dar a suferit cât pen­tru 200”, îşi încheie femeia dra­matica poveste a co­pi­lă­riei şi adolescenţei sale.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE