Ultima oră

Doza de cultură! Homeopatie şi televiziune

De fiecare dată când în oceanul de insanităţi mediatice descoperim insule de senină puritate, veritabile oaze de desfătare şi intelect, încă mai speri că nu este totul pierdut. Ne bucură întâlnirea cu animatori culturali de ţinută. Pe unii i-am remarcat şi menţionat adesea la superlativ, graţie unor ediţii de antologie şi emisiunilor moderate cu inteligenţă, tact şi empatie faţă de invitat şi de telespectatori.

Cu o regretabilă întârziere aşezăm pe lista – vai!, destul de scurtă, încă – un nume: Robert Şerban. Poet, publi -cist, eseist, realizator TV, un Om împlinit prin cultură, căreia I se dedică exemplar, cu o devoţiune fără seamăn. L-am descoperit graţie unei cărţi de interviuri luate unor cărturari de elită, “A cincea roată”, titlul omonim al emisiunii pe care o gira la TVR Timişoara. Astăzi, producţia pe care o semnează şi care este preluată de TVR 3 (în fiecare marţi, la ora 22, vă sfătuim in-sistent să nu o ocoliţi, să nu o rataţi, vă asigurăm, va fi un ceas de binevenită delectare în lumea fascinantă a literaturii) se intitulează şugubăţ şi atractiv “Piper pe limbă”.

Robert Şerban şi-a lansat în ultima vreme recente apariţii editoriale şi la Lugoj, şi, ca în cazul lui Radu Paraschivescu, legat de urbea noastră prin reminiscenţe ale copilăriei pe retina memoriei, s-a bucurat de prezentări ale unor oameni de cultură care i-au detectat preţioasele calităţi de scriitor. Dacă nu simţiţi vreo afinitate specială cu universul poetic, amintita emi-siune de pe TVR3 dar şi o şarmantă rubrică (prea mică, totuşi) din revista “Orizont” (un abonament anual costă doar 12 lei!), mensualul timişorean de prestigiu, aşadar “Jurnal din anii crizei” vor constitui opţiuni agreabile şi la îndemână. De-abia aşteptăm apariţia în volum a acestor consemnări foi-letonistice, fie şi acoperind perioade mai restrânse din activitatea unui însetat de nou, de evenimente culturale din varii domenii, de întâlniri şi conversaţii cu muţi colegi de breaslă.

Cât despre Crina şi Tudor, copiii lui Robert Şerban, personaje centrale ale însemnărilor sale, mărturisesc că rar mi-a fost dat să citesc episoade atât de tuşante, când un părinte literat descoperă siderat că băieţelul şi fetiţa au o înclinaţie aparte de a fi uimiţi şi de a “defini” ceea ce întâlnesc, într-o manieră ataşantă, de şarm ludic.

Un tătic fericit, fără doar şi poate. Cât despre televiziune, este admirabilă plăcerea calmă şi relaxată de a exersa arta conversaţiei, contrapunctată de minicomen-tarii la volumele recet apărute pe piaţă. Robert Şerban nu este un Bernard Pivot à la roumaine, ci un Robert Şerban par lui même: destins, surâzător, colocvial, dar cu repere axiologice ferme.

La posturile comerciale cultura, în eventualitatea că se mai livrează, ne este oferită strict în doze homeopatice, de la dispăruta pe nedrept emisiune matinală la Pro TV, „Omul care aduce cartea” (Dan C. Mihăilescu) – având o surprinzător de bună audienţă, la pastilele săptămânale actuale, încă administrate de Digi 24 („Dă-te la o carte” şi drajeul lingvistic purtând marca Radu Paraschivescu) sau „Realitatea” („Book face”, cu un pic capriciosul şi accentuat subiectivul Costi Rogozanu, părând niţel supărat pe lume şi pe viaţă, dar am înţeles că aceasta este maniera sa distinctivă de a se exprima în spaţiul public). Aşadar, există o temere că, oricât te-ai zbate, cultura nu vinde.

Dacă ne raportăm la la un block buster ori un reality show decoltat, fireşte că bătălia este pierdută, dar post public fiind (mai ales!) dar şi comercial, dincolo de stressantele comandamente ale profitului, nu vei sărăci iremediabil dacă, mizând pe înţelepciune, echilibru, bun gust, aplomb şi consecvenţă, vei acorda atenţie culturii, unul dintre pilonii care statorniceşte iden-titatea, ne oferă certitudini şi respectabilitate în dialogul cu alte naţiuni şi expresii ale spiritualităţii.

Nu-mi iese din minte afirmaţia tranşantă fără echivoc, a d-lui Constantin Chiriac, actor, director al Teatrului “Radu Stanca” şi al Festivalului Internaţional de Teatru din Sibiu (al treilea ca amploare continentală, după Avignon şi Edinburgh), care aducea în discuţie cifre simple: 12%din bugetul municipalităţii este dedicat pro-gramelor culturale, iar în contrapondere, graţie turismului şi activităţilor comerciale adiacente, se obţine o rentabilitate de 15%. A căzut astfel mitul supralicitat al “sterilităţii” non-productive a domeniului. Industriile culturale puse în operă sunt aducătoare de câştiguri, dar atenţie, acest obiectiv trebuie să fie în permanenţă adiacent celui esenţial: deschiderea orizontului cultural, fecundul dialog multietnic, împărtăşirea de experienţe şi trăiri, revelaţia descoperirii unor viziuni de o frapantă originalitate şi atâtea alte lucruri deosebite, necuantificabile neapărat financiar, dar inconturnabile.

Am retrăit un moment de şocantă emoţie, revăzând un ciclu „Tribute to Chopin” (1810 – 2010), aniversarea bicen-tenarului prin înregistrarea în ediţie completă (în serial) a integralei creaţiei pentru pian solo. Am prins ocazional poate chiar trei sferturi din acest regal muzical, dar de curând, la o a treia reluare, la TVR3, ultimul episod a fost tulburător până la lacrimi. Am ascultat ultimele creaţii ale genialului poet al pianului, fiu al adoratei sale Polonii natale, pe care de la 20 de ani nici n-avea să o mai revadă vreodată.

Ultima compoziţie, cum altfel decât o mazurcă, mai aminteşte de Chopin poate doar în primele şi ultimele minute, în rest prefigurează învolburări ale unor Skriabin sau Rahmaninov, ultimele zvâcniri ale unei făpturi fragile devorate de ftizie, care se zbate în van să su pra vie -ţuiască. A fost o audiţie copleşitoare, complet răvăşitoare, ce te reduce la tăcere. O biografie care se confundă pentru eternitate cu magica sa operă.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE