Ultima oră

Dosariada redivivus! DNA, VIP şi voluptatea cârcotaşilor

De „omul dosar” aflasem de multă vreme, sintagma îi aparţine umoristului Dan Mihăescu şi lansarea sa pe piaţă – neuitatului Toma Caragiu, în curajosul scheci de la TVR din anii ’70, „Omul cu şopîrla”. De ceva vreme (destulă!) show-urile de ştiri ale televiziunilor de profil de pe la noi, vreo cinci la număr, nu contenesc să transmită live spectacolul DNA (celebrele reţineri cu mascaţi şi cătuşe!) şi doar să aproximeze culisele tenebroase ale feluritelor afaceri dubioase.

Se simte efectiv o prea mare punere în scenă mediatică a emitenţilor de semnal, un veritabil dar stânjenitor exces de zel, ce are adesea ca efect în cazul publicului mai puţin avizat o confundare a cercetării în diverse forme ale reţinerii + arestului preventiv (o formă nouă: la domiciliu) sau a controlului judiociar cu judecata de fond şi pronunţarea verdictului la toate palierele, cu finalul definitiv şi irevocabil.

Cum ar veni, o stigmatizare precipitată a presupusului culpabil în contextul în care justiţia se înfăptuieşte în sălile de tribunal şi nu cabinele procurorilor ori în aresturile poliţiei. Să ne îndreptăm însă atenţia către cunoscuta emisiune pamflet „Dosarele VIP” (să notăm în treacăt şi faptul că postul Kanal D a lansat producţia dezolantă „Ne vedem la tribunal” cu avocaţi şi psihoterapeuţi, fascinat pesemne de audienţele thriller-urilor juridice americane; la noi – rateu, eşec, bluff penibil, pe toată linia) care cu Brancu şi Capatos la cârmă şi o miniserie de invitaţi (vreo doi) la fiecare ediţie, răscoleşte prin presa mondenă de vreo douăzeci de ani (de când genul acesta de jurnalism de import s-a „implementat” şi a prins şi în România conducând la tabloidizarea cu zeci/sute de mii de adepţi).

Ce fac aşadar vajnicii noştri „securişti” de şcoală/modă nouă? Reiau ce s-a scris de-a lungul vremii despre varii persoane publice, vedete ori VIP-uri, realizează alături de colegii lor „cărţi de vizită” filmate, „demascatoare” pe un ton şi ritm săltăreţ, persiflant, cu o maxi – voluptate de arhivari care adesea (re)descoperă aiureli de mult fumate, iar apoi se pun pe treabă. Trec la analiză în direct (cu un invitat doar apucă să rostească câteva propoziţii), a faptelor (unele „prescrise”!) şi, cu subtilitate chinuită şi inutilă, par a oferi oarece lecţii de morală.

Când simt că invocă criteriile perimate ale onorabilităţii (în lumea plină de fiasco-uri pe care o reflectă) se dau doar un pic înapoi, nu retractează neapărat ce au afirmat ritos cu vreo cinci minute înainte, dar scot din mânecă fraza salvatoare care îi fereşte de oprobiul general (şi eventual de anumite avertismente CNA, tarifate sau nu): „Nu suntem noi în măsură să oferim sfaturi de bună purtare!”. Chiar aşa! Şi atunci de ce atâta pasiune fremătătoare în a înşira liste cu foşti iubiţi ori evenimente cu grade diferite de penibil din viaţa bieţilor „împricinaţi”? Totul este şi rămâne o chestiune absolut banală de audienţă, iar Antena Stars (ce denumire pompoasă!) se raliază trup şi suflet (adică oamenii săi de bază) să facă aşa-zise investigaţii şi să împrospăteze memoria generaţiilor mai vechi, ori să ofere noilor promoţii de videoascultători informaţii picante despre vedetele din vremea părinţilor din alt veac.

Fireşte că sunt atacate „la baionetă” şi vedete la zi, cu o observaţie pozitivă: e bine când atrag atenţia că VIP-urile muzicale au probleme serioase cu prestaţiile live, gen Inna, Antonia, Alexandra Stan, fapt dovedit cu prilejul unor evenimente la care zâmbetul crispat şi explicaţiile ridicole nu s-au putut substitui evidenţei: se falsa în prostie, în draci, în nebunie, după expresia unui meloman necrţător, comentator pe la diferite radiouri private. Cu toate conotaţiile lor „securistice”, Dosarele VIP (stil pamflet) ar putea deveni o emisiune decentă dacă dozajul sarcasmului ar fi mai inteligent, mondenităţile ar fi domolite de o analiză aplicată a vieţii profesionale a divei/divului aşezat sub lupă şi dacă am ieşi din zodia hăhăielilor ieftine, gen bancuri de autobază.

Duduile noastre de la „Viva” şi „Forbes life” au cam rămas sur le soif (adică dezamăgite) deoarece actorul Chris Noth (faimosul Mr. Big din serialul „Totul despre sex”) venit în România de dragul amicului mick davios, regizorul spectacolului „Paganini” de la Teatrul Metropolis din Capitală – s-a cam eschivat, excedat de mulţimea de întrebări standard cu care este îndeobşte asaltat. El a trecut dincolo de tipologia amintitului personaj, îl pasionează provocările, s-a plictisit completamente la interviurile stupide din publicaţiile glossy şi vrea să exploreze alte tărâmuri. La Bucureşti nu a avut cască, s-a chinuit să înţeleagă din context jocul protagoniştilor, dar i-a plăcut şi spune că a meritat eforul.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE