Ultima oră

Desert cu ciocolată

MondialCiocolata a fost, dintotdeauna, chinul vieţii mele. Îndrăgostit de dulcele ei robust, am învăţat încă din copilărie să îmi păcălesc părinţii, milog şi cerşetor, cerându-le mereu să îmi cumpere batoane dulci. Preferata mea era o ciocolată produsă de Kandia, cu povestea unei antilope Gnu pe verso. Ciocolata aceea avea sfârcuri mari de arahide în masa ei şi gustul proeminent de lapte.
Şi întodeauna mă mânjeam până la urechi mâncând-o , dar nu mă urechea nimeni, mama se uita înţelegătoare la mine şi mă mângâia pe creştet.
Mai târziu, când am devenit părinte şi eu, mi-am crescut copiii pe o vreme de criză în care ciocolata devenise aproapeun lux. Procuram un fel de substitut dulce de la cofetăria de cartier, numit Ciocolată de casă, dar al cărui gust era mai mult o improvizaţie din lapte praf şi cacao puţină. Dar copiii mei o mâncau şi erau la fel de mânjiţi ca mine.
Deşi, să fim serioşi, ciocolata aceea nici măcar nu prea mânjea, se transforma mai mult într-un rumeguş aspru, dar oricum, din amintiri, şi eu îmi mângâiam copiii pe creştet.
Astăzi, moş bătrân şi pus la regim de nemernicii de doctori, mă rezum doar să mă uit cu jind la galantarele pline cu toate formele, sorturile şi felurile de ciocolată. Dar gătesc, prepar şi dăruiesc celor din jur bunătăţi care au în conţinutul lor miraculoasa ciocolată.

Iată ce am preparat! Am făcut un aluat ca pentru faimoasele găluşte cu prune: 1 kilogram de cartofi fierţi în coajă, amestecaţi cu 300g. de făină albă cernută, 5 ouă de ţară, puţină margarină (nu am găsit un unt care să îmi placă la gust), un vârf de cuţit de sare, zahăr vanilinat şi un strop de zahăr pudră.
Am frământat bine aluatul şi am umplut un poş de bucătărie cu duiul mai larg.
Scopul a fost să obţin cârnăciori scurţi şi îndesaţi de aluat pe care i-am fiert într-o oală cu apă îndulcită cu zahăr şi păcălită cu puţină esenţă de rom.
Acest simulacru de găluşte, bine fierte, au fost stoarse şi răcite pe sita de bucătărie.
Între timp, am topit pe bain marie un sfert de kilogram de ciocolată neagră, am pus în masa aceea nucă zdrobită, smântână bătută şi prin acea mâzgă dulce, am tăvălit cărnăciorii de aluat şi i-am scurs din nou pe sită. Am reuşit să fac un fel de râme negre pe care le-am aşezat piramidă în farfurie şi am ornat jur-împrejur cu frişcă proaspătă şi felii de kiwi. Contrastul dintre dulce şi acrişor, balansat de cremozitatea şi prospeţimea din frişcă, a făcut desertul meu simplu un adevărat regal.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


CLOSE
CLOSE