Ultima oră

Degringolada sondajelor

Dai un ban, dar stai în faţă!

Instituţia sociologică a sondajelor s-a cam compromis de multă vreme la noi, cel puţin în bătălia electorală părţile adverse comandându-şi la diverse case de specialişti de profil, tot felul de barometre de opinie, acuzându-se ulterior reciproc de manipulare. Multe rezultate finale ale măsurătorilor paralele indicau abateri, depăşind mult într-un sens sau altul marja de eroare.

Să nu omitem şi doza de subiectivism, omul spune una la consultarea telefonică ori ”face to face” şi ulterior ”comite altceva”. Dar nu acesta este subiectul nostru de discuţie, ci apriga bătălie pe rating. Pentru ”late night show” orice telespectator curios şi onest este lămurit.

Capatos se dă campion fără nici o ezitare, în timp ce Mădălin Ionescu afirmă ritos contrariul: ”Kantar Media” (care a făcut măsurătorile) îi situează pe ”kanalişti” pe prima poziţie (”Wow!”), urmaţi de protevişti şi antenişti. Nimeni nu mai înţelege nimic. Este adevărat că eşantionul e cam mic, să tot fie o mie de familii şi ceva cu peoplemetre instalate, share-ul se referă la cei cu televizoarele în funcţiune, iar ratingul la persoanele care privesc dezmăţul nocturn cu alde Leo, Guţă şi Mexicanu. Bine, dar să ne aburească aşa în faţă, ”sans facon” precum Pristanda pe Tipătescu în ”cestiunea cu steagurile” e fără ”moral” şi ”prinţipuri”, după cum zice onorabilul Trahanache, preluând de la feciorul său expresia ”la modă”.

În aceste condiţii, fiecare poate afirma ce vrea. Şi aşa ceva chiar se întâmplă, dacă nenea Rareş Bogdan, arbitrul eleganţei şi relansatorul batistelor de mătase în buzunarul sacoului, se consideră stăpânul audienţelor de la ”Realitatea TV”. Mai mare râsul, în contextul în care unicele ghiduri tv de pe piaţă, ”TV Mania” şi ”TV Satelit” au scos posturile de ştiri din paginile de programe. Doar ”TV Mania” mai înghesuie ”Antena 3” şi ”Digi 24” (ultimul probabil pentru rubricile sprinţare şi zglobii ale lui Radu Paraschivescu).

În rest, o linişte totală., Este ridicol să-ţi arogi performanţe şi statutul de lider de top. În schimbul unui oarecare onorariu, orice aşa-zisă instituţie de sondaje te poate ”farda” oricând după preferinţă. E ciudat că telespectatorii fideli se prind cam greu la poante ieftine.

*Revenirea pe sticlă a lui Şerban Huidu este un eveniment, el încălcându-şi o promisiune anterioară. Deocamdată prudent, împarte egal episoadele cronicii cu Hrubaru şi Ioana Petric, avându-l alături pe Dezbrăcatu, reîntors la matcă spăşit, după un interludiu neizbutit cu Găinuşă şi bebeluşa Oana. Se vehicula că e vorba de un conflict cu direcţiune postului ”Prima”, de datorii neonorate, însă toată lumea s-a prins că în esenţă vorbim de un joc al orgoliilor, cu Huidu incapabil de a fi tranşant în urma unor compromisuri rezonabile.

Fragmentarea Cronicii de trei ore (difuzată miercurea) în patru episoade de câte 45 de minute, e o modalitate cumva mai forţată de a umple o grilă anemică, …cu prea multe fake-realityshowuri, atunci când nu se retransmit a o suta oară în buclă B.D.-urile anilor 70.

Chiar aşa, dintre toţi laureaţii noştri cineaşti (e drept, ei fac doar filme de festival) nimeni nu mai este în stare să scrie şi să regizeze o comedie contemporană savuroasă? A încercat ceva la ”Buftea” (Pro Tv) spaniolul Jesus del Cerro, cu ”Ho-ho-ho” (seriile I, II), filmuleţe simpatice şi pasabile de Crăciun sau ”Mamaia” (cu Stela Popescu), o combinaţie de ”Singur acasă” (I, II, III, IV, V) şi Duplex (cu Drew Barrymore şi Ben Stiller; cred că nu a fost Adam Sandler, îi cam confundăm pe comedianţii americani la limita ”Zmeurei de Aur”, când e vorba de premii).

Oricât am fi de optimişti, deocamdată în afară de Nae Caramfil nu vedem pe nimeni în stare să îmbogăţească genul autohton de comedie satirică/romantică/ fie şi cu tentă dramatică, cu un film şi bun de parcurs în simpozioane cu prelegeri simandicoase.

* Teatrul Tv iese pe TVR2 din amorţeală. Dominic Dembinski recidivează în genul ”clasic” filtrat de sensibilităţile şi afinităţile personale. După o notabilă ”Hedda Gabler” de Ibsen, iată o incursiune temerară în universul cehovian (Trei surori, apelând la colectivul Teatrului Dramatic din Constanţa). Mici inserţii de modernism, o scenografie credibilă, caricaturizarea excesivă a unora dintre personaje, puţină tehnică modernă (ce bine că nu au fost şi selfie-uri ca la Traviata ieşeană a Beatricei Rancea), în ansamblu un spectacol de urmărit mai ales de către cei care nu-şi îngăduie luxul unui bilet cvasiprohibitiv în teatrele de top din Capitală. O premieră pe lună la TVR2 şi tot este ceva notabil.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE