Ultima oră

De ce scriem, când alţii…

Suntem fiinţe din cuvinte şi nimic nu ne mai poate scoate din vechea spirală a literelor zămislind prima poveste a lumii, după ce zicerile sacre au pus rânduială acolo unde fusese doar genune, loc nedesluşit sau neîmplinit. Important este că, în umbra cuvintelor dând nume, a cu­tezat să crească şi vocea sme­ri­tu­lui narator.

Astfel, înţelesurile s-au împrăştiat în toate zările, căci u­milii scribi au învelit întregul pământ în pieile lor scrise, aşa cum fac şi astăzi clipă de clipă.

Multe ispite însă le-au stat în cale şi numeroase căi s-au stins în stearpa uitare. Scribii de atunci şi cei de azi scriu pentru îndrăzneala unei reactualizări ori pentru cutezătoare desţeleniri. Scriu dintr-o cro­ni­ci­zată toană de a înfrunta cumva tim­pul sau dintr-o deşartă în­cercare de a lua în stăpânire…

Prins în regiunea mea precum marca de plic, scriu pentru a pune beţe în roate romglezei pe care pu­hoaie de vorbitori de toate ca­li­bre­le ne-o aruncă în obraz fără să cli­pească. Ba chiar îşi pun la cin­gă­toare şi noul DOOM, un tom cu o atitudine foarte relaxată, de erudit care nu se mai miră  de nimic, ho­tă­rât doar să savureze spectacolul fără regizor al lexicului. Astfel stând lu­cru­rile, acesta a dat pe gât toate anglicismele livrate la pachet cu diverse afaceri, ce au adus la noi  meserii nemaiauzite. Adevărat boom, căci au venit brokeri, copy­wri­teri şi alţi businessmani, toţi nee­zitând să fo­lo­sească breakuri sau jeepuri, unii îndurând by­passuri din pricina breakfasturilor prea grase…

Și cum să stai pe tuşă, când puz­deria de talk-show-uri ne ghi­lo­tinează timpul cu stupide mă­run­ţişuri siliconate ori politice, cu o biată română retrogradată printre ţo­pârlani şi cocalari, printre eva­zio­nişti şi manelişti? Îmi sare sti­loul din teacă de îndată ce aud ”Am mai multe carduri / Decât mă-ta farduri” sau când ipo­chi­meni cu otgoane de aur la gât se dau artişti, văitându-se, cu glas hâ­râit sau mărunţel, ba de una, ba de alta, cu ahuri şi ohuri gâlgâite fără număr, fără număr, trădând spaima faţă de gramatică. În aceste con­di­ţii, suc­cesul epidemic al acestor zoaie cred că vine  din aerul ra­re­fiat al solidarităţii ce a­pare între cei pentru care şcoala a fost o cor­voadă fără capăt, fără capăt… Textierii manelişti sunt cronicarii prezentului fără zare, un timp care trăieşte în pulsaţia unei zile şi atât.

Unii spun că ”toate textele de la cântecele [lor] sunt reale”, unul cu nume alimentar ne împărtăşeşte deviza aurită (”fii dulce cu oa­me­nii şi fă-ţi talentul bine”), în timp ce altul, surâzător, aruncă pisica gustului în tabăra plătitorilor: ”am părerea că lasă oamenii să-şi facă treaba, că dacă n-are cine să-i as­cul­te, nu i-ar asculta”. Prieteni cu anacolutul şi cu dezacordurile, ei se simt în ţarcul argoului ca peştele în apă. Când vor să evadeze, o fac lată, grăind adânc: ”Fiecare cu gus­tu­ri­le lui în muzică. N-are cum să asculte lu­mea numai Scho­pen­hauer”.

După o ase­me­nea go­go­mă­nie, suflul revine cu greu. Ma­ne­lele par să distrugă neuronii, e­xem­plele fiind mereu la îndemână. Vă amintiţi mo­mentele când naţia era preocupată de ver­te­brele pre­şe­di­n­te­lui? Iată rezultatul: ”Sti­ma noastră şi mândria,/Bine că s-a dus hernia,/Te aşteaptă România,/Te aşteaptă-ntreg poporul/Ca să ne conduci vaporul”.  Mai aveţi aer? Atunci, cu obsedantul bilet de loterie în mână, citiţi: ”Duminică n-am răbdare/Să câştig potul cel mare/Merg pe mâna lui Ogi­că/Înainte, fără frică./Jocul ce ne place nouă/E şase din patruş­nouă/Merge bine şmecheria,/ Joa­că toată România”. Echipele de fot­bal dau şi ele frământări in­te­lec­tuale. Numai ce s-au contrat Hagi cu Becali, hop şi textul: ”Într-o sea­ră a-nceput chinul/S-au certat naşul cu finul,/S-au certat din dra­goste,/Iubesc a­ceeaşi femeie/De femeia asta, frate,/S-a auzit şi-n străinătate”.

Credeţi că lipsesc ”câi­nii”?  Nici vorbă. Din hămă­i­tu­ri­le lor de­ducem că ”Vine  Borcea cu spar­ta­nii/Fu­ge toţi miliar­da­rii./Vine Borcea să ia Cu­pa/Să distrugă Europa”. După luni şi luni de suspans, Elodia este surprinsă dia­lo­gând tocmai cu soţul său (”Nici un rău nu ţi-am făcut/Nu ştiu unde-ai dispărut/Răul cât mi-ai făcut o să te ajungă/Pentru că minciuna n-are viaţă lungă”), în vreme ce unul care se crede aurit ne explică succesul lor: ”Ne place locul din faţă,/Când ne ve­de, toţi îngheaţă”. Asezonate cu fumul gră­tarelor aprinse oriunde, cu spuma berilor la pet şi cu burţile lăbărţate, dezgolite cu a­dresă, manelele reprezintă incapacitatea unui popor de a ieşi din umbra groasă a porţilor Orientului, où tout est pris la mişto…

… Cu vreo trei decenii în urmă, pe când abia terminasem cele câteva pogoane de lecturi universitare şi eram copleşit de straşnica indicaţie metodică de plasare a năstruşnicilor mi, ţi, i, ni, vi, li şi a tuturor nea­murilor morfologice în enunţuri prea­mărind realizările socialiste, pe când, aşa­dar, literatura ţării ţăcănea altfel datorită na­vetiştilor cu patalamale filologice, mi-a dat ghes ideea de a mă înrola în tagma criticilor, cu gândul subversiv de a-i lua pe sti­mabili la refec, măcar aşa, de-un pam­ple­zir solistic într-un cor cu glasuri ferme, grave, ţintind definitivul, despre care aveam să aflu, abia după ’90 (deşi bănuieli erau destule şi înainte), că jucaseră ieftina co­medie a duplicităţii, ciripind unde tre­bu­ia pentru un pumn în plus de privilegii.

Ei bine, gândurile-mi solistice s-au trans­for­mat în exerciţii de admiraţie (ţinute din scurt, sper) mai ales faţă de contemporanii bă­năţeni pentru a-l linişti, fie şi după a­proape două secole, pe Stoica de Haţeg, cel care trăise cu disperare constatarea că ”pe-aicea scriitori buni nu s-au născut, nici că s-au cerut, nici nu s-au putut.”

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE