Ultima oră

Cheia viitorului, în cinci cuvinte

Multiculturalitate, multi­ling­vism, multietnicitate, to­le­ran­ţă, ecumenism. Sunt cinci ter­meni care pentru unii nu în­seamnă nimic, decât vorbe goa­le, apă chioară, abureli, iar pe alţii îi irită, considerând cum­va că toate acestea au o la­t­ură subversivă, de “trădare” a unor identităţi neaoşe, bătute în cuie şi asumate automat.

Trăind la Lugoj, de mic copil am avut senzaţia că am fost pri­vilegiat să mă nasc într-un loc cu totul special. N-am su­fe­rit niciodată de boala ridicolă a “patriotismului local”, dar am considerat micul meu burg bă­nă­ţean ca pe o entitate aflată dea­supra tuturor locurilor pe care le-am colindat prin ţară şi chiar prin vecinătăţile noastre a­pro­pia­te. Arhitectură, şosele, condiţii civilizate de trai au şi alţii, ba chiar mai din belşug ca la noi. Însă Lugojul şi Banatul au avut mereu argumentul ce­lor cinci cuvinte magice, care aici au sens şi chiar funcţio­nea­ză, în viaţa de zi cu zi – mul­ti­culturalitate, mul­ti­lingvism, mul­tietnicitate, to­le­ranţă, ecu­menism.

În ianuarie 1990, imediat du­­pă căderea regimului co­mu­nist, la Lugoj se retroceda paş­nic Catedala Greco-Catolică. În acel moment am înţeles că in­tuiţia mea copilărească cu Lu­gojul, ca loc special, se co­n­firma cu pri­so­sinţă prin acest gest de curaj, făcut într-o vre­me potrivnică, mar­cată de con­flicte întreţinute cu in­con­ştien­ţă între cele două biserici su­rori româneşti.

Într-o epocă a urii, în care însăşi ideea de nor­malitate era privită chio­râş, Ba­natul şi Lugojul, ca veri­ta­­bi­le spaţii ale alterităţii,  pre­fe­rau să rezolve elegant con­flic­te­le, prin dialog şi atitudine amia­b­i­lă.

Mai mult, crescut într-un cli­mat care respecta aceste v­a­lori, indiferent de vremile sub care au trăit oamenii (mediu magistral des­cris într-o carte a scriitorului ti­mişorean Dan Ne­grescu, in­ti­tulată “Mehala din ceruri”), am avut senzaţia că sunt în mijlocul, nu numai geo­grafic, al Europei.

În Da­ne­mar­ca, Franţa, Spania, I­talia, Aus­tria, dar şi în Serbia, Un­­ga­ria sau Republica Mol­do­va, pe oriunde m-am preumblat, a­­ces­tea mi-au fost adevăratul pa­şaport.

N-am avut la purtător mân­­dria prostească cu “frun­cea”, ci numai aceste valori u­ni­ver­sale, ale incluziunii care au făcut din Lugoj şi Banat o mică Eu­ro­pă.

Trăim un moment în care roa­ta istoriei se mişcă spre un viitor imprevizibil. Între timp, Eu­ropa – ea însăşi, a început să transmită mesaje tulburătoare, apă­sătoare, pline de o îngri­jo­ra­re mută, adesea ne­măr­tu­ri­si­tă, de tea­ma unei “corectitudini poli­ti­ce” greşit înţelese.

În­ce­pem să privim cu alţi ochi a­ver­tismentul tim­puriu al lui Sa­muel Hun­ting­ton intitulat “Ciocnirea civili­za­ţii­lor?”  sau profeţiile lui  Jacques Attali din “Scurtă istorie a viitoru­lui”, în legătură cu ri­di­ca­rea u­nor noi puteri şi disparitia al­tora, explozia demografică, mi­­graţiile, terorismul sau mo­dificările climatice, care vor schimba lumea.

“Astăzi decidem cum va fi lu­mea în 2050 şi tot astăzi o pre­gătim pe aceea din 2100. În funcţie de ceea ce facem noi a­cum, copiii şi nepoții noștri vor locui într-o lume în care se va putea trăi sau vor traversa un infern, blestemându-ne”, spu­nea Attali, fost director al Băn­cii Eu­ropene pentru Dezvol­ta­re.

Iată de ce oroarea cu repe­ti­ţie a a­ten­ta­telor din Franţa m-a făcut să-mi pun drapelul fran­cez la pro­fi­lul de facebook, ia­tă de ce am fost profund tul­bu­rat de valul de agresiuni îm­po­triva femeilor din Ger­mania. Nu neapărat din sim­pa­tie pen­tru cei care adesea ne-au tratat cu superioritate de­ghi­zată în ze­flemea, ci pentru că am sim­ţit că tocmai aceste valori sunt atacate.

Intuiţia mea de co­pil cred că funcţionează din nou atunci când spun că ele tre­bu­ie acceptate de toți cei care își gă­sesc adăpost sub acoperișul Eu­ro­pei și apărate cu orice preţ în fa­ţa valului de fanatism şi in­to­le­ranţă care ne ameninţă viitorul.

Al­ter­na­tiva inaccep­ta­bilă ne-o spu­ne chiar Attali, în a sa “is­torie” a vii­torului:  “Încă o dată, du­pă felul în care evoluează lu­cru­rile, nu Africa de mâine va fi a­ceea care va semăna cu Oc­ci­den­tul de astăzi,  ci întregul Oc­ci­dent ar pu­­tea să ne facă mâine să ne gân­dim la Africa de as­tăzi”.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE