Ultima oră

Ce obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou se mai păstrează în zona Lugoj-Făget

Tradiţiile de Crăciun sau Anul Nou sunt mai bine păstrate în satele din zona Făgetului, aflate la limita cu judeţele Arad sau Hunedoara. Dacă la Lugoj aceste sunt tot mai puţin întâlnite, dubaşii, căluşarii, stelarii sau piţărăii sunt prezenţi în aporape toate localităţile care formează ”Ţara Făgetului” şi majoritatea încep pregătirile cu mult timp înainte.

Membrii grupurilor de dubaşi, existente în sate precum Brăneşti, Tomeşti sau Jupâneşti îşi fac anunţată prezenţa în ceată de la începutul lunii decembrie, după care aceasta este prezentată preotului din sat. Tot atunci se alege şi vătaful – conducătorul grupului, apoi încep repetiţiile.

”Repetiţiile se fac fie la casa vătafului, fie prin rotaţie la casa fiecărui colindător, în aproape fiecare seară. În casele respective se adună vecini, fete şi copii care participă la aceste minispectacole. Prin prezenţa lor acolo, copiiilor şi se trezeşte interesul pentru colindat şi păstrarea acestei tradiţii pe viitor. Apoi, cu o zi – două înainte de colindat se împodobesc dubele cu floricele şi diverse ierburi ornamentale. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu capra, simbol al grupului de la Povergina sau cerbul – simbol la Brăneşti sau Tomeşti. În ziua Ajunului, după binecuvântarea preotului, se pleacă la colindat.
Prima este casa parohului, apoi a primarului, a învăţătorului şi după aceea celelalte. Cetele primesc cârnaţi, colaci, răchie şi bani. Când obosesc şi le e foame merg la casa unui dubaş, mănâncă ce au primit şi după aceea repornesc la colindat. În ziua de Crăciun merg la biserică, cântă colinde şi primesc binecuvântarea încheierii colindatului”, povesteşte Ioan Oltean, preşedintele Asociaţiei Cultural – Artistice ”Făgeţeana”, un bun cunoscător al tradiţiilor din zonă.

Căluşarii cu costume păstrate de la o generaţie la alta

La Româneşti, copiii până în 10 ani merg cu colinda, cei între 10 – 14 ani merg cu ”Steaua”, iar cei mai mari fac parte din formaţia de căluşari, acompaniată de dube.

IMG_1516

”Tradiţia căluşarilor este ca în seara de Ajun să meargă la colindat în Luncanii de Jos, după care, a doua zi să se îmbrace frumos şi să meargă la biserică. În după – amiaza Crăciunului pleacă la colindat la fetele din sat. În cea de-a doua merg la tinerii care au intrat atunci în trupa de căluşarii. La Revelion organizat de ceată participă doar fetele satului care i-au primit cu colinda”, spune Mărioara Ianculescu din satul Româneşti.

Căluşarii au şi o ţinută mai specială formată din cizme sau bocanci, obligatoriu din piele, izmene şi cămaşă ţesute din cânepă, vestă din lână, lucrată manual şi căciulă, de pe care nu lipsesc penele de fazan sau de păun. Pe fiecare componentă a ţinutei primează la loc de cinste tricolorul şi zdrâncoţelele (clopoţeii).

”Costumele sunt păstrate din generaţie în generaţie. Al nepotului meu are aproape 80 de ani, fiind purtat şi de tata”, mai spune femeia.

Piţărăii, după nuci şi mere

În multe sate, printre care şi cele din zona Lugojului, în dimineaţa de Ajun se merge cu piţărăii. Grupurile sunt formate din copii, care cântă pe la casele oamenilor şi primesc în dar nuci, mere, colaci sau dulciuri. În seara de Ajun îşi fac apariţia şi cei care merg cu ”Steaua” sau ”Vertepul” cum e cunoscut obiceiul în zona Făgetului, iar scenetele prezentate anunţă Naşterea Domnului.

Tot în seara de Ajun, în localităţile din estul judeţului, gospodinele fac colaci şi bagă câte un ban în fiecare. La masa de Crăciun, cei din casă rup din colacul acela, iar cel care ”nimereşte banu`, e bogat tot anu`”. Unii pun în geam fân şi colaci, pentru a mânca caii Sfântului Toader, acest obicei înseamnând bogăţie în grajduri, adică animale multe şi sănătoase.

San Vosie de Anul Nou

Tradiţii sunt şi de Anul Nou, cea mai cunoscută fiind ”San Vosie” (Sfântul Vasile).

”Băieţi şi fete se adună într-o casă şi sub farfurii aşează cărbune, pieptene, pâine sau inele de aur. Fetele trebuie să ridice farfuriile şi să vadă ce e sub ele. Dacă găsesc cărbune – bărbatul este brunet, dacă e piaptăn – viitorul soţ e dinţos, dacă e pâine – acesta e gospodar, iar la aur e bogat. După aceasta merg în grădini împrejmuite cu garduri din pari şi la miezul nopţii, cu ochii acoperiţi, leagă fonte de pari. Dimineaţa se duc să verifice, pentru că fiecare ştie ce culoare avea fonta. Dacă parul e înalt şi soţul va fi înalt, dacă parul e mic, viitorul soţ va fi mic, dacă parul e strâmb, bărbatul va fi strâmb”, mai povesteşte Ioan Oltean.

Obiceiul se păstrează în special la Brăneşti şi Povergina.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE