- Redesteptarea.ro - http://redesteptarea.ro -

Casele memoriale ale personalităţilor lugojene: dărâmate, înlocuite ori “schimbate la faţă”

Mondial [1]Casele memoriale ale personalităţilor lu­go­je­ne sunt ori amintire, ori au suferit modificări din care cu greu se mai poate reconstitui i­ma­ginea lor autentică.

În continuare, vom afla cum au supravieţuit sau nu, ca­se­le care au aparţinut com­po­zi­torului şi dirijorului Ion Vi­du, poetului dialectal Vic­tor Vlad Delamarina, jur­na­lis­tului Valeriu Branişte, te­no­rului Traian Grozăvescu, scriitorului Ioan Popovici Bă­năţeanul, tribunului Ef­ti­mie Murgu, scriitoarei Ani­şoa­ra Odeanu, starului de la Hollywood – Bela Lugosi şi lup­tătorului pentru eman­ci­pa­rea naţională Coriolan Bre­diceanu.

Casa Branişte: termopane şi crucifix

Pe strada Făgetului, la nr. 12, se află casa Valeriu Bra­nişte.

“În casa aceasta dr. Valeriu Branisce a redactat ziarul “Drapelul” (1901 – 1920)”, scrie pe placa me­mo­rială amplasată pe fa­ţa­dă. Povestea acestui sediu ne-o spune profesoara de is­to­rie Medina Săvulescu: “i­ni­ţial, redacţia ziarului a funcţionat la etajul fostului Han al Poştei, proprietate a bisericii Ortodoxe. Stabilit în oraş în decembrie 1900, V. Branişte a investit zestrea soţiei sale Maria în cau­ţiu­nea ziarului şi cumpărarea i­mo­bilului de pe strada Fă­ge­tu­lui nr. 12, unde a fost mu­­tat ulterior sediul re­dac­ţiei”.

Clădirea este renovată cu materiale moderne, fe­res­tre­le au primit termopane al­be, iar pe faţadă a fost mon­tat un crucifix de mari dimensiuni, pentru a aminti de noul proprietar, un ordin al călugăriţelor catolice. Lân­gă aceasta, se află casa pictorului academic Virgil Si­monescu, conservată în con­d­iţii decente.

Casei Ioan Popovici Bănăţeanul i-a mai crescut un… turnuleţ

Înainte de revoluţie, prin anii ‘80, un ministru co­mu­nist al culturii, Pompiliu Ma­covei, decreta cu de la sine putere că imobilul casă memorială Ioan Popovici Bănăţeanul, situat pe strada cu acelaşi nume din Lugoj, nu are valoare arhitectonică şi în consecinţă, pro­prie­ta­rul poate să-i adauge un e­taj. Fiind totuşi vorba de o casă memorială, regretatul pro­fesor Gheorghe Lu­ches­cu s-a opus atunci mo­di­fi­că­rii faţadei clădirii. Deşi a­ceeaşi poziţie a avut-o şi ad­junctul ministrului Pom­pi­liu Macovei, încă o casă me­morială din Lugoj şi-a pierdut aspectul original.

Casa Eftimie Murgu, transformată în “aranjament” floral

Dacă Branişte şi I.P Bă­nă­ţea­nul mai au totuşi case me­moriale, tribunul Ba­na­tu­lui în Revoluţia de la 1848, Eftimie Murgu, nu mai are acest privilegiu. Clă­direa, care în ultimii ei ani ajunsese o dărăpănătură şi în care funcţiona o tu­tun­ge­rie, a fost demolată prin anii 70-80. Autorităţile co­mu­niste au avut atunci stra­nia idee ca pe locul unei case memoriale (care tre­bu­ia întreţinută şi nu de­mo­la­tă) să fie amplasat un aşa nu­mit “Ceas floral”, o fân­tâ­nă ciudată, cu jgheaburi de scurgere amplasate în amfiteatru, dar care indica şi data. Din toată casa lui Murgu, a mai rămas, ca do­va­dă de “respect”, o placă de marmură crăpată, pe care se mai poate desluşi in­scripţia “În acest loc a fost casa în care a locuit marele revoluţionar român de la 1848, Eftimie Murgu”.

Casa Bela Lugosi – “What a big house he had”!

Văzând clădirea de lângă Bi­serica Romano-Catolică pe care s-a amplasat placa tri­­ling­vă (română, ma­ghia­ră, en­gleză) care spune că a­colo s-ar fi născut starul de la Hollywood, Bela Lugosi, un profesor american aflat la nişte cursuri de vară la Lugoj a exclamat: “Ce casă mare a avut!”

Bravul vo­lun­tar american a fost apoi de­za­măgit să afle că placa me­mo­rială a fost reamplasată pe o clădire construită pe lo­cul casei originale Bela Lu­gosi, dar care nu mai are nimic comun cu aceasta.

Reşedinţa originală a fost pusă la pământ şi în locul ei s-a înălţat o căsoaie cu pre­tenţii arhitecturale “vin­tage”, dar care nu mai are ni­mic în comun cu ori­gi­na­lul, decât placa cu” BÉLA LUGOSI (1882 – 1956) Aici s-a născut, la 20 oc­tom­brie 1882, Béla Lugosi, marele actor lugojean de origine maghiară (născut Blaskó Béla Ferenc Dezső).

În anii 1930, a devenit ce­le­bru în lumea filmului la Hollywood, fiind primul in­ter­pret de succes al per­so­na­jului Dracula”.

Anişoara Odeanu, “îngropată” încă o dată

Nu este de ajuns că talentata scriitoare Anişoara Odeanu a avut parte de un destin tra­gic, pe care lugojenii îl cu­nosc bine, ci se pare că au­to­rităţile de azi ale oraşului au mai “îngropat-o” încă o da­tă.

Altfel nu se poate ex­pli­ca degradarea accen­tua­tă, de peste 25 de ani, în care se află frumosul Palat Mil­covici, care a aparţinut ar­hitectului Miloş Mil­co­vi­ciu şi fratelui său Dragutin, la un moment dat ataşat al Ambasadei României în Italia. Clădirea, situată pe str. Kogălniceanu nr.10, colţ cu str. Ştefan cel Mare a a­dăpostit pe vremuri Liceul de Fete din Lugoj şi in­ter­na­tul său. Pe faţada jupuită se mai poate vedea placa cu înscrisul “În acest imobil a locuit scriitoarea Anişoara Odeanu (1912-1972)”. Ha­lal cinstire a memoriei!

Casa lui Vidu, locuită de nepoata dr. Lia Vidu Benkoczi

Casa lui Ion Vidu este păs­trată într-o stare conformă cu cea iniţială. În ea lo­cu­ieş­te nepoata marelui mu­zi­cian – dr. Lia Vidu Ben­koczi şi aici se păstrează încă multe obiecte, acte, do­cumente şi fotografii ori­ginale cu şi despre Ion Vi­du.

“În această casă a trăit, între anii 1867-1931 şi a creat în vremuri de grea cumpănă opere naţionale muzicale nemuritoare, marele doinitor bănăţean, Ion Vidu. Depusu-s-a aceas­tă placă în semn de ad­mi­ra­ţie de membri Cassinei Ro­mâ­ne”, scrie pe faţada casei lui Ion Vidu, de pe strada paralelă cu Timişul, care-i poartă azi numele.

Casa Vi­du a avut noroc că a su­pra­vieţuit nu numai regi­mu­ri­lor politice, ci şi ca­tas­tro­fa­le­lor inundaţii din anul 1912, care au distrus foarte multe case de pe malul Ti­mi­şului.

Casa Bredicenilor, un al doilea centru cultural al oraşului?

După mai multe reprize de ne­gocieri, imobilul Casei Bredicenilor a fost vândut Primăriei de către pro­prie­ta­rii Nora şi Damian Danciu, o­ferta iniţială datând încă din anul 2008.

Proiectul Ca­sei Bredicenilor, făcut pu­blic de către edilul şef, cu­prinde un amfiteatru de vară în trepte, dotat cu scenă cu paravan, o sală de expoziţie cu obiecte de patrimoniu, in­clusiv pianul rămas moş­te­nire de la familia Br­ed­i­ceanu, o sală pentru lansări de carte cu capacitate de 40-50 de locuri, spaţiu pentru o cafenea literară, două săli mai mici pentru diverse ma­ni­festări şi un spaţiu cu des­tinaţie administrativă.

Ar fi, la prima vedere, un caz fe­ri­cit, dar oameni de cultură ai Lugojului precum prof. Lu­mi­niţa Wallner Bărbulescu, prof. dr. Constantin Stan Tuf­an sau arh. dr. Răzvan Pinca spun că ideile de transformare a interiorului sunt prea moderniste, în con­tradicţie cu înfăţişarea originală a imobilului pe care stă scris “În acestă casă a locuit între anii 1850 – 1909 Coriolan Brediceanu, luptător pentru drepturile sociale şi naţionale ale po­po­­rului român”.

Casa memorială Traian Grozăvescu şi-a recăpătat înfăţişarea din 1895!

Casa memorială Traian Gro­zăvescu, situată pe stra­da care îi poartă numele ma­re­lui tenor, şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. Casa este pe lista clădirilor de patrimoniu publicată cu mulţi ani în urmă în Mo­ni­to­rul Oficial şi a fost res­tau­rată prin eforturile familiei Demeter, urmaşii lui Train Grozăvescu.

“Casa a fost con­­struită în anul 1843, după marele incendiu care a devastat Lugojul cu un an mai devreme.În 1890 intră în proprietatea familiei noas­tre, iar în 1895 este re­no­vată de către noii pro­prie­tari. Am dorit să refacem exact înfăţişarea din 1895, şi nu cea mai recentă, cu acea culoare verde care nu era cea iniţială. Folosind i­lustrate de epocă şi mărturi ale familiei, am optat pentru cre­mul original. Am re­nun­ţat la soclul cu mozaic. De asemenea, am curăţat şi re­con­diţionat placa me­mo­ria­lă cu efigia lui Traian Gro­zăvescu, pentru că oxi­dul de cupru începuse să se imprime pe placa de mar­mu­ră”, spune dr. Dan Traian De­meter, nepotul lui Gro­ză­vescu.

Procesul de res­tau­ra­re a durat circa doi ani.

Fiind clădire de patrimoniu, încrisă în Monitorul Oficial, casa lui Grozăvescu a ne­ce­sitat documentaţie şi apro­bări din partea Direcţiei pen­tru Cultură, Culte şi Pa­tri­moniu de la Timişoara, care au durat peste un an.

Ar­hitectul care a supervizat lu­crarea este Claudiu Pra­lea, din Timişoara.

Deşi s-a optat pentru termopane de lemn, care sunt în armonie cu faţada, casa lui Gro­ză­vescu poate fi un exemplu de restaurare şi pentru ceea ce priveşte alte clădiri me­mo­riale din oraş.