Ultima oră

Casele memoriale ale personalităţilor lugojene: dărâmate, înlocuite ori “schimbate la faţă”

Casele memoriale ale personalităţilor lu­go­je­ne sunt ori amintire, ori au suferit modificări din care cu greu se mai poate reconstitui i­ma­ginea lor autentică.

În continuare, vom afla cum au supravieţuit sau nu, ca­se­le care au aparţinut com­po­zi­torului şi dirijorului Ion Vi­du, poetului dialectal Vic­tor Vlad Delamarina, jur­na­lis­tului Valeriu Branişte, te­no­rului Traian Grozăvescu, scriitorului Ioan Popovici Bă­năţeanul, tribunului Ef­ti­mie Murgu, scriitoarei Ani­şoa­ra Odeanu, starului de la Hollywood – Bela Lugosi şi lup­tătorului pentru eman­ci­pa­rea naţională Coriolan Bre­diceanu.

Casa Branişte: termopane şi crucifix

Pe strada Făgetului, la nr. 12, se află casa Valeriu Bra­nişte.

“În casa aceasta dr. Valeriu Branisce a redactat ziarul “Drapelul” (1901 – 1920)”, scrie pe placa me­mo­rială amplasată pe fa­ţa­dă. Povestea acestui sediu ne-o spune profesoara de is­to­rie Medina Săvulescu: “i­ni­ţial, redacţia ziarului a funcţionat la etajul fostului Han al Poştei, proprietate a bisericii Ortodoxe. Stabilit în oraş în decembrie 1900, V. Branişte a investit zestrea soţiei sale Maria în cau­ţiu­nea ziarului şi cumpărarea i­mo­bilului de pe strada Fă­ge­tu­lui nr. 12, unde a fost mu­­tat ulterior sediul re­dac­ţiei”.

Clădirea este renovată cu materiale moderne, fe­res­tre­le au primit termopane al­be, iar pe faţadă a fost mon­tat un crucifix de mari dimensiuni, pentru a aminti de noul proprietar, un ordin al călugăriţelor catolice. Lân­gă aceasta, se află casa pictorului academic Virgil Si­monescu, conservată în con­d­iţii decente.

Casei Ioan Popovici Bănăţeanul i-a mai crescut un… turnuleţ

Înainte de revoluţie, prin anii ‘80, un ministru co­mu­nist al culturii, Pompiliu Ma­covei, decreta cu de la sine putere că imobilul casă memorială Ioan Popovici Bănăţeanul, situat pe strada cu acelaşi nume din Lugoj, nu are valoare arhitectonică şi în consecinţă, pro­prie­ta­rul poate să-i adauge un e­taj. Fiind totuşi vorba de o casă memorială, regretatul pro­fesor Gheorghe Lu­ches­cu s-a opus atunci mo­di­fi­că­rii faţadei clădirii. Deşi a­ceeaşi poziţie a avut-o şi ad­junctul ministrului Pom­pi­liu Macovei, încă o casă me­morială din Lugoj şi-a pierdut aspectul original.

Casa Eftimie Murgu, transformată în “aranjament” floral

Dacă Branişte şi I.P Bă­nă­ţea­nul mai au totuşi case me­moriale, tribunul Ba­na­tu­lui în Revoluţia de la 1848, Eftimie Murgu, nu mai are acest privilegiu. Clă­direa, care în ultimii ei ani ajunsese o dărăpănătură şi în care funcţiona o tu­tun­ge­rie, a fost demolată prin anii 70-80. Autorităţile co­mu­niste au avut atunci stra­nia idee ca pe locul unei case memoriale (care tre­bu­ia întreţinută şi nu de­mo­la­tă) să fie amplasat un aşa nu­mit “Ceas floral”, o fân­tâ­nă ciudată, cu jgheaburi de scurgere amplasate în amfiteatru, dar care indica şi data. Din toată casa lui Murgu, a mai rămas, ca do­va­dă de “respect”, o placă de marmură crăpată, pe care se mai poate desluşi in­scripţia “În acest loc a fost casa în care a locuit marele revoluţionar român de la 1848, Eftimie Murgu”.

Casa Bela Lugosi – “What a big house he had”!

Văzând clădirea de lângă Bi­serica Romano-Catolică pe care s-a amplasat placa tri­­ling­vă (română, ma­ghia­ră, en­gleză) care spune că a­colo s-ar fi născut starul de la Hollywood, Bela Lugosi, un profesor american aflat la nişte cursuri de vară la Lugoj a exclamat: “Ce casă mare a avut!”

Bravul vo­lun­tar american a fost apoi de­za­măgit să afle că placa me­mo­rială a fost reamplasată pe o clădire construită pe lo­cul casei originale Bela Lu­gosi, dar care nu mai are nimic comun cu aceasta.

Reşedinţa originală a fost pusă la pământ şi în locul ei s-a înălţat o căsoaie cu pre­tenţii arhitecturale “vin­tage”, dar care nu mai are ni­mic în comun cu ori­gi­na­lul, decât placa cu” BÉLA LUGOSI (1882 – 1956) Aici s-a născut, la 20 oc­tom­brie 1882, Béla Lugosi, marele actor lugojean de origine maghiară (născut Blaskó Béla Ferenc Dezső).

În anii 1930, a devenit ce­le­bru în lumea filmului la Hollywood, fiind primul in­ter­pret de succes al per­so­na­jului Dracula”.

Anişoara Odeanu, “îngropată” încă o dată

Nu este de ajuns că talentata scriitoare Anişoara Odeanu a avut parte de un destin tra­gic, pe care lugojenii îl cu­nosc bine, ci se pare că au­to­rităţile de azi ale oraşului au mai “îngropat-o” încă o da­tă.

Altfel nu se poate ex­pli­ca degradarea accen­tua­tă, de peste 25 de ani, în care se află frumosul Palat Mil­covici, care a aparţinut ar­hitectului Miloş Mil­co­vi­ciu şi fratelui său Dragutin, la un moment dat ataşat al Ambasadei României în Italia. Clădirea, situată pe str. Kogălniceanu nr.10, colţ cu str. Ştefan cel Mare a a­dăpostit pe vremuri Liceul de Fete din Lugoj şi in­ter­na­tul său. Pe faţada jupuită se mai poate vedea placa cu înscrisul “În acest imobil a locuit scriitoarea Anişoara Odeanu (1912-1972)”. Ha­lal cinstire a memoriei!

Casa lui Vidu, locuită de nepoata dr. Lia Vidu Benkoczi

Casa lui Ion Vidu este păs­trată într-o stare conformă cu cea iniţială. În ea lo­cu­ieş­te nepoata marelui mu­zi­cian – dr. Lia Vidu Ben­koczi şi aici se păstrează încă multe obiecte, acte, do­cumente şi fotografii ori­ginale cu şi despre Ion Vi­du.

“În această casă a trăit, între anii 1867-1931 şi a creat în vremuri de grea cumpănă opere naţionale muzicale nemuritoare, marele doinitor bănăţean, Ion Vidu. Depusu-s-a aceas­tă placă în semn de ad­mi­ra­ţie de membri Cassinei Ro­mâ­ne”, scrie pe faţada casei lui Ion Vidu, de pe strada paralelă cu Timişul, care-i poartă azi numele.

Casa Vi­du a avut noroc că a su­pra­vieţuit nu numai regi­mu­ri­lor politice, ci şi ca­tas­tro­fa­le­lor inundaţii din anul 1912, care au distrus foarte multe case de pe malul Ti­mi­şului.

Casa Bredicenilor, un al doilea centru cultural al oraşului?

După mai multe reprize de ne­gocieri, imobilul Casei Bredicenilor a fost vândut Primăriei de către pro­prie­ta­rii Nora şi Damian Danciu, o­ferta iniţială datând încă din anul 2008.

Proiectul Ca­sei Bredicenilor, făcut pu­blic de către edilul şef, cu­prinde un amfiteatru de vară în trepte, dotat cu scenă cu paravan, o sală de expoziţie cu obiecte de patrimoniu, in­clusiv pianul rămas moş­te­nire de la familia Br­ed­i­ceanu, o sală pentru lansări de carte cu capacitate de 40-50 de locuri, spaţiu pentru o cafenea literară, două săli mai mici pentru diverse ma­ni­festări şi un spaţiu cu des­tinaţie administrativă.

Ar fi, la prima vedere, un caz fe­ri­cit, dar oameni de cultură ai Lugojului precum prof. Lu­mi­niţa Wallner Bărbulescu, prof. dr. Constantin Stan Tuf­an sau arh. dr. Răzvan Pinca spun că ideile de transformare a interiorului sunt prea moderniste, în con­tradicţie cu înfăţişarea originală a imobilului pe care stă scris “În acestă casă a locuit între anii 1850 – 1909 Coriolan Brediceanu, luptător pentru drepturile sociale şi naţionale ale po­po­­rului român”.

Casa memorială Traian Grozăvescu şi-a recăpătat înfăţişarea din 1895!

Casa memorială Traian Gro­zăvescu, situată pe stra­da care îi poartă numele ma­re­lui tenor, şi-a recăpătat strălucirea de odinioară. Casa este pe lista clădirilor de patrimoniu publicată cu mulţi ani în urmă în Mo­ni­to­rul Oficial şi a fost res­tau­rată prin eforturile familiei Demeter, urmaşii lui Train Grozăvescu.

“Casa a fost con­­struită în anul 1843, după marele incendiu care a devastat Lugojul cu un an mai devreme.În 1890 intră în proprietatea familiei noas­tre, iar în 1895 este re­no­vată de către noii pro­prie­tari. Am dorit să refacem exact înfăţişarea din 1895, şi nu cea mai recentă, cu acea culoare verde care nu era cea iniţială. Folosind i­lustrate de epocă şi mărturi ale familiei, am optat pentru cre­mul original. Am re­nun­ţat la soclul cu mozaic. De asemenea, am curăţat şi re­con­diţionat placa me­mo­ria­lă cu efigia lui Traian Gro­zăvescu, pentru că oxi­dul de cupru începuse să se imprime pe placa de mar­mu­ră”, spune dr. Dan Traian De­meter, nepotul lui Gro­ză­vescu.

Procesul de res­tau­ra­re a durat circa doi ani.

Fiind clădire de patrimoniu, încrisă în Monitorul Oficial, casa lui Grozăvescu a ne­ce­sitat documentaţie şi apro­bări din partea Direcţiei pen­tru Cultură, Culte şi Pa­tri­moniu de la Timişoara, care au durat peste un an.

Ar­hitectul care a supervizat lu­crarea este Claudiu Pra­lea, din Timişoara.

Deşi s-a optat pentru termopane de lemn, care sunt în armonie cu faţada, casa lui Gro­ză­vescu poate fi un exemplu de restaurare şi pentru ceea ce priveşte alte clădiri me­mo­riale din oraş.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE