Ultima oră

Caruselul electoral al taxelor! Opinii, dezbateri, controverse

Se pare că mecanismul electoral de la noi acționează după principiul acțiune-reacțiune. De-abia lansă premierul cele 100 de puncte ale platformei ”pentru România” (și prosperitatea ei), că opoziția (atrăgându-și populist și adversarii) dă de pământ cu vreo 100 de taxe para-fiscale, printre care și celebra taxă pe audiovizual (RTV).

Comentatorii lucizi și cinici au ricanat de pe margine că totul nu este decât o manevră de aburire a votantului, care se bucură când aude că mai dispar tot felul de dări și biruri. Cum era de așteptat, dinspre Dorobanților și Berthelot au început căinările și jeluirile, precum și atragerea de simpatizanți care să le susțină cauza.

Argumentat imbatabil, modelul francez, care în materie de audiovizual – sectorul public încasează vreo 12 euro lunar de la cetățeanul Hexagonului și există șanse ca acest cuantum să fie mărit de anul viitor.

Tradiții paternalist – etatiste într-o țară în care sectorul cultural este finanțat precumpănitor de bugetul public, e drept, utilizând banii contribuabilului, sponsorizările și mecenatul fiind întotdeauna pe plan secund. Pe drept cuvânt, s-ar putea întreba ce au reușit Radio România și Televiziunea Română să realizeze, beneficiind de subvenții, încasări din taxa de reclamă și din amintita taxă RTV? Mult prea puțin, ar declara eșalonul statistic reprezentativ de respondenți.

În privința TVR, s-au succedat ani și anotimpuri, s-au făcut disponibilizări a la Săftoiu, vedetele postului au dat extemporal de confirmare pe funcție, s-au eliminat canale, s-au restructurat grile, s-a mai dat raportul la Parlament, în plen și pe comisii, dar totul se rezumă la concluzia interogativă a lui nea Tănase: ”și cu asta, ce-am făcut?” TVR1 a devenit în prezent un post de taclale cu pretins ștaif, de analize și para-dezbateri de actualități, în timp ce TVR2 i-a preluat atribuțiile de post generalist (informație, educație, cultură, divertisment, inclusiv ceva filme).

Totul pare încropit în grabă, oarecum târziu în toamnă și subordonat aniversării a 60 de ani de televiziune publică în România. Ar merge un studiu aplicat și eficient, o privire evident retrospectivă asupra a ceea ce s-a întâmplat în ultimii 26 de ani.

Cineva spunea că nimeni nu poate performa ca președinte director general al TVR.

După patru decenii, o nouă ”Livadă” cehoviană la postul național TVR2, în regia lui Alexandru Lustig. O montare clasică, având câteva accente de modernitate în rama imaginilor din prolog și epilog, cu o distribuție echilibrată, reunind veterani ai scenei și actori tineri, în plină afirmare, poate cea mai potrivită opțiune pentru acest text și pentru menirea unei televiziuni, de a contribui la clădirea carierei generațiilor interpretative care vin din urmă.

Ranevskaia, întruchipată tulburător de Valeria Seciu, este prototipul feminin al splin-ului de factură slavă, întreaga sa existență (lovită de nenorociri iremediabile și trăită într-un soi de transă inerțială) fiind punctată de mari elanuri, oboseli, ezitări în decizii și ratări. Alexandru Lustig insistă amar asupra decrepitudinii unei moșierițe scăpătate, care a trăit în propriul său univers, precum fratele său Leonid Andreevici (foarte atașant Marian Râlea), un alt încercat și damnat de iluzoriul tulbure al viețuirii pământene. Dan Aștilean este un Lopahin viguros, plin de sevă, în filiația ilustră a unui George Constantin, care în vârtejul muncii și al afacerilor nu e pândit de vreo depresie, ci doar de nostalgii și frustrări din copilărie. Minunate și atât de convingătoare în Varia și Ana, Andrea Biberi și Ioana Alexandra Anton.

Mihai Călin, în înflăcărările sale patetice de student tomnatic, aduce tonul exact, în timp ce Gelu Nițu, în moșierul Simeonov, cel ce tapează inclusiv de bani pe fiecare, conturează profilul unuia care încearcă din răsputeri supraviețuirea. Duhul guvernantei scamatoare Charlotte (Anca Sigartău) plutește peste lucruri, trucurile sale înveselind trist o lume aflată la crepuscul, al cărei ultim exponent, bătrânul și devotatul lacheu Firs (Ion Besoiu) îi conferă acel rest răscolitor de calmă și austeră demnitate.

Incapabili să se adapteze în timp și spațiu (Georges Nicot), eroii lui Cehov folosesc multe verbe la timpul trecut și la timpul viitor, pentru a-și ascunde incapacitatea de a face un gest la timpul prezent (Sorin Titel). Versiunea propusă de Alexandru Lustig este evident o contribuție de certă valoare la patrimoniul arhivei de aur a teatrului TV, care se care se bucură de integrala Cehov și Ibsen din anii 70, în regia regretatului Petre Sava Băleanu.

Va fi întotdeauna nevoie de o întoarcere la clasici, prin prisma sensibilității spectatorului contemporan, avid mereu de (re)descoperirea marilor texte din dramaturgia universală și națională, care la fiecare nouă lectură propun viziuni interpretative nuanțate. Sperăm ca interludiile cuprinzând colaje dramatice avangardiste să aibă și ele, la rândul lor, suficientă decență în lumea caleidoscopică a teatrului contemporan.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE