Ultima oră

Autoalintul seducătorilor de profesie! Două legende vii: Alain Delon la TIFF și Florin Piersic la Lugoj

MondialLui Tudor Giurgiu, directorul TIFF, nu îi plac galele prea ceremonioase. Preferă eficiența, simplitatea, chiar concizia. Așadar, ca și la edițiile anterioare, pe scena mare a Naționalului clujean nu s-au perindat decât laureații, sponsorii semnificativi, membri ai juriilor internaționale la diverse secțiuni și, ca o concesie protocolară, ministrul Culturii și al Identității Naționale al unui guvern ce avea să devină ulterior o făcătură de mucava. Dl. Ionuț Vulpescu, discret, decent și inspirat în discursuri, cum îl știm, a oferit Trofeul TIFF peliculei georgiene ”My Happy Family” (care a cooptat în echipă un operator român de imagine, cuplul de regizori premianți neputând participa la eveniment din rațiuni personale, mai mult decât fericite: cei doi cineaști parteneri de viață vor deveni curând părinți). Ne-au emoționat Tora Vasilescu și Violeta Andrei, care au primit premii de excelență pentru o carieră bogată în anii 70-80, când au fost pe afișele unor numeroase filme, multe de valoare, în pofida intromisiunii brutale a cenzurii. Așteptat de toată lumea cu frenezie, octogenarul Alain Delon (care intenționează să mai joace într-un singur film, în rolul unui bătrân dificil, morocănos și arțăgos, care descoperă târziu gingășia sentimentului iubirii) s-a comportat admirabil: afectuos, colocvial,  destins. A participat la proiecția de gală a ”Afacerii Pigot” (deopotrivă protagonist și regizor). Prezentat cu tandră admirație de Oana Pellea, el a înduioșat o sală întreagă prin cuvintele delicat paterne adresate unei minuni de îngeraș blond, o fetiță pe nume Sânziana, care i-a dăruit un buchet de flori. Se simte când ești tu însuți tată de fată, Alain Delon avându-i alături pe cei doi fii și pe Anouschka, toți trei cochetând cu lumea celei de-a șaptea arte, ”cea mai frumoasă meserie din lume” în opinia unui actor care a avut privilegiul să lucreze cu personalități covârșitoare, de la Melville, la Visconti.

În perioada TIFF-ului, seducătorul nației române, unul dintre cei mai iubiți artiști, Florin Piersic, colindă în lung și în lat țara cu ”Străini în noapte”, o montare ultralongevivă a unui text scris de Eric Assous (”Montagnes rousses”), tradus și regizat de regretatul maestru Radu Beligan. Poposind și la Lugoj, după ce cu ani în urmă l-am aplaudat în compania Emiliei Popescu, am încercat starea de satisfacție că spectacolul nu și-a pierdut defel din prospețime, impresionându-ne și tipul de feminitate particular imprimat în rolul Juliettei  de actrița Medeea Marinescu. Premiera mondială a piesei a avut loc la teatrul lui Robert Hossein, iar rolul principal i-a fost încredințat lui … Alain Delon, care își făcea debutul pe atunci într-o piesă de teatru. În esență autodidact, fără studii liceale finalizate, șarmantul Zorro este, vorba lui Mircea Badea (un admirator absolut, deține toate DVD-urile cu filmele sale), un actor tehnic ”par excellence”, cu o intuiție perfectă și o expresivitate elocventă în prim planuri, mimică, tăceri sau izbucniri pătimașe, dar mereu cu un autocontrol admirabil. În celebrul său discurs, repetitiv prin forța lucrurilor, dinaintea spectacolului propriu zis, Florin Piersic se autoalinta, spre deliciul publicului, considerând că la aceeași vîrstă el se ține mai bine decât confratele său francez.

E drept, ravagiile timpului s-au încrustat pe fizionomia sex simbolului Hexagonului, care în ultimii ani nu a mai frecventat platoul de filmare. Pentru Florin, 1990 a fost un an de răsunet, deoarece la 54 de ani carisma sa artistică practic se încheiase ca dimensiune publică, printr-o pensionare precipitată de la Naționalul bucureștean. Au urmat interminabile peripluri prin țară și transcontinentale, pe la comunitățile de români, toate sub cupola nostalgică a unui titlu de memorii de Garcia Marquez: ”a trăi pentru a-ți povesti viața”. În rest, apariții e drept surprinzătoare în filmele experimentale ale juniorului Florinel (care a distribuit-o și pe mama sa, regretata actriță Tatiana Sehel), povești sfătoase la TVR în compania colegilor de generație și a celor mai tineri, comedia bulevardieră ”Logodnicele aterizează la Paris”, numere sporadice de divertisment.  Extrem de puțin, dacă ne gândim la ce roluri a abordat Ștefan Iordache, după 1990, plecat și el printre îngeri, după un epuizant consum fizic și psihic într-o meserie devastatoare. Florin ne promitea un Talleyrand în ”Diavolul șchiop”, proiect mereu amânat din cauze obscure. La vitalitatea lui, îl știm capabil încă de mari isprăvi.

Recentul film al lui Radu Mihăileanu, ”Povestea iubirii”, de curând lansat, este transpunerea pe marile ecrane a romanului omonim al scriitoarei Nicole Krauss. El merită văzut (și nu doar de șapte spectatori pe seară, în Sala Albastră), iar nu povestit. Este o narațiune pe planuri etajate despre suferință, trădare, prietenie, căință, putere de a visa și mai ales despre Iubire: atotputernică, alinătoare, întremătoare, izbăvitoare. După ”Trahir”, ”Va, vis et devant”, ”Le concert”, ”La source des femmes”, ”The History of  Love” potențează tușa sentimental – evocatoare a lui Mihăileanu, chiar dacă critica de specialitate i-ar putea imputa unele excese de patetism. Un film deopotrivă puternic și sensibil, un imn închinat dragostei care ”mută soarele și stelele”.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE