Ultima oră

Artă şi marketing! Obsesii de top

Cu riscul de a scandaliza promotorii de cutume şi canoane, cred că a vorbi despre profesion(al)ism în artă este o chestiune mai delicată şi mai „misterioasă” decât ar părea la prima vedere. Se ştie că definiţiile tehnice ne salvează din aceste dileme insolubile. Un profesionist se întreţine (aproape) exclusiv din meseria sa, din exercitarea harului său. Dacă în ramurile inginereşti şi de cercetare ştiinţifică fişa postului este mai lesne decelabilă, în artă, şi ne vom opri la „cazul” literaturii, lucrurile stau puţin mai complicat. În realitate, un număr totuşi restrâns de creatori se rezumă strict la vocaţia pe care şi-ar dori să o slujească, evident cu fervoare, neîncorsetaţi de „meschine” obligaţii zilnice. În cele din urmă, recurg resemnaţi la expediente mai nobile sau de duzină: prelegeri şi seminarii universitare, gazetărie culturală, columnişti într-o vreme fragilă a printului, traducători, colaboratori de ocazie în presa on-line şi pe bloguri, cu sume de regulă modice, scenarişti improvizaţi, „stilizatori” de texte, uneori publicatori blazaţi, în fine, o mulţime de joburi adiacente chemării originare: poezie, schiţă, nuvelă, roman, piesă de teatru etc.

O tânără prozatoare mărturisea de curând într-o emisiune radio că a auzit şi ea de legile nescrise ale menţinerii statutului de scriitor: ca poet, minimum o plachetă la unul doi ani, ca autor de proză scurtă, minimum un volum la doi-trei ani, ca romancier, minimum un op la trei – cinci ani. „Folclor” literar împănat cu superstiţii, dar şi cu un grăunte amar de adevăr. Dacă aruncăm o privire peste Ocean, sesizăm de îndată „grozăvia”. Cred că şi astăzi vreo două duzini de editori îşi muşcă mâinile de ciudă că nu au avut ei inspiraţia de a-şi asigura deschiderea pentru un autor cu potenţial devenit o celebritate planetară, pe modelul britanicei J. K. Rowling, descoperitoarea unei nişe neexplorate în universul  fantasy al literaturii pentru copii. Ceea ce a urmat, se ştie, o franciză de megasucces, şapte romane şi opt filme, dintre care ultimele cu succese de casă, dar ca realizări estetice redutabile doar cele purtând semnătura regizorală a unui Chriss Columbus, dar mai ales Alfonso Cuaron.

Nume grele, cu multe iniţiale în componenţa lor, ca J. R. R. Tolkien ori George R. R. Martin, talente ca John Grisham, John Le Carre, Stephen King sau James Patterson au investigat latura întunecată a „bestiarului” umanităţii într-o simbioză hibridizantă a unei varietăţi deconcertante de genuri: mistery, thriller, horror, fantasy, distopii SF care, adăugate procedeelor tehnicii digitale, au revoluţionat tot ceea ce se putea vedea într-un mall multiplex, iar pentru cinefilii mai înlesniţi financiar, în propriul lor home cinema cu super efgecte Dolby Surround şi pe crane cu diagonale ameţitoare.

Timpul se comprimă la extrem, de la momentul în care un autor îşi tastează novel-scriptul, până când acesta devine operă finită vizuală de cinema, televiziune, DVD ori Blu-ray. Trilogii, tetralogii, pentalogii cu hominizi apocaliptici ne bântuie imaginaţia. Totul pare conceput sub deviza „mai grandios, mai scary, mai copleşitor”. Adesea ceea ce vedem este o încropeală cu pretenţii de block buster şi, paradoxal, cu încasări „valabile”. Mai are cineva timp să analizeze în paralel cartea inspiratoare şi filmul? Oare în afară de „Cahiers de cinema” şi publicaţiile conexe din Hexagon, mai face într-adevăr cineva critică de film? Ce citim în jurnale virtuale şi hebdomadare cu pretenţii sunt compilaţii teasing ori în cazul unor rateuri remarcabile, aplicarea dură a etichetei de fiasco. Nu contenesc să apreciez că mensulalul „Orizont” de la Timişoara consacră o pagină, de ani buni, în care pe patru coloane Cristina Chevereşan şi Adina Baya întreprind cu sagacitate şi verb alert demersul „desuet” de critic literar şi de film, pornind de la o carte şi autorul său.

Nu dispunem de date actualizate (nici nu ştim de altfel dacă sociologii s-au preocupat de acest lucru) privind gradul în care ecranizările unor best-seller-uri s-au ridicat  întrucâtva la înălţimea profesioniştilor genurilor populare, de la romane la thriller. Avem multe exemple de rateuri strălucite, „compensate” sau nu de reţete de casă onorabile, în grafic ori fabuloase. Întâmplarea a făcut să parcurg două romane de „larg consum” (după ce am epuizat ciclurile Agatha Christie, Caroline Graham, Georges Simenon, Arthur Conan Doyle, Dashiel Hammet, James Cain, Raymond Chandler, Brileau & Narcejac, maeştrii genului noir) înainte de a privi şi varianta lor filmică. Atât „Fata din tren”, cât şi „Fata dispărută”, scrise fluent şi cu un simţ al gradaţiei naraţiunii, de Paula Hawkins, respectiv Gylian Flinn, sunt în versiunile lor cinematografice palide construcţii, fie şi de „partituri comerciale”, mai ales din cauza unui casting inadecvat. Atât Emily Blunt şi Justin Theroux, în primul caz cât mai ales Ben Affleck şi Rosamund Pike în al doilea, joacă într-un stil maşinal, placid, fără pic de consistenţă şi relief, într-un cuvânt, nespus de plictisitor. Deci nume notabile nu au conturat veridic personajele descrise cu policromie psihologică în ambele volume. Telespectatorii Pro Cinema, Digi sau HBO care au urmărit aceste filme, nu au avut şansa de a se întâlni cu suspansul veritabil din era post Hitchock. Uneori frenezia de a ecraniza  tot ce se poate nu este cea mai bună opţiune.

Folosește Facebook pentru a scrie un comentariu

Scrie un comentariu

Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.


Vă rugăm să scrieţi comentarii în legătură cu subiectul articolului. Folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoana autorului, jigniri sau injurii aduse celorlalţi cititori care au scris comentarii duc la ştergerea comentariului sau chiar la blocarea IP-ului folosit. Redeşteptarea nu răspunde pentru opiniile postate în rubrica de comentarii, responsabilitatea acestora revine integral autorului. Adresa dvs. de e-mail nu va fi publicată.

*


Optimization WordPress Plugins & Solutions by W3 EDGE